Unappealability of filter panel annulment for non-compliance with formal requirements of appeal

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2017, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. - în faliment i-a chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2010 de B.N.P. E., cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, constând în reintrarea în proprietatea pârâţilor a terenului în suprafaţă de 3.895 mp, situat în Podu Vadului, str. x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a U.A.T. Breaza, corelativ cu restituirea de către aceştia a sumei de 3.000.000 RON către S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de la 19 septembrie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat dosarul secţiei a VI-a Civilă a aceluiaşi tribunal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017* pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care, prin încheierea de la 26 octombrie 2017 a admis excepţia necompetenţe funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Pe rolul acestei din urmă secţii cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017, iar prin încheierea de la 16 aprilie 2018 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestui incident.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a pronunţat în dosarul nr. x/2018 sentinţa civilă nr. 70 din 31 mai 2018, în sensul stabilirii competenţei secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, că acţiunea este întemeiată pe prevederile dreptului comun, iar nu pe cele ale art. 117 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, astfel că nu aparţine judecătorului-sindic competenţa soluţionării acesteia.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 6 octombrie 2017 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 18 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei capacităţii procesuale a lichidatorului, invocate de pârâţi pe calea întâmpinării, a dispus rectificarea citativului, în sensul că reclamanta este S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar A.. şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată, de asemenea, de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 3218 din 19 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă, că "administratorul judiciar, prin modul cum acţionează în prezenta cauză, respectiv prin invocarea formală a unor texte de lege şi prin introducerea acţiunii la instanţa de drept comun, doreşte să eludeze normele speciale prevăzute în legea specială a insolvenţei prin aplicarea unui alt regim juridic mai favorabil în dreptul comun."

Împotriva acestei sentinţe, toate părţile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, D. şi C. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 754/24.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost anulat recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, având în vedere că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii D. şi C..

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 22 februarie 2022, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Analiza excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare, stabilite de legea procesuală.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din acelaşi cod face referire la hotărârile instanţei de recurs şi motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

Prin urmare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată în alte condiţii.

Principiul legalităţii căilor de atac reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Pentru a fi admisibilă, pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

În speţă, se constată că prin decizia atacată a fost anulat recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, având în vedere că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Această decizie a fost pronunţată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 (…) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă că demersul contestatorilor s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de vreo cale de atac.

Înalta Curte va înlătura apărarea contestatorilor privind incidenţa modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 în privinţa art. 493 C. proc. civ. având în vedere dispoziţiile art. 27 din acelaşi cod conform cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, raportat la faptul că procesul pendinte a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la data de 6 septembrie 2017, dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. sunt aplicabile în cauză.

Prin urmare, întrucât hotărârea menţionată nu are deschisă nicio cale de atac, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii D. şi C. împotriva deciziei nr. 754/24.03.2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.