Eligibility for financial auditor registration: sufficiency of prior specialized training and the mandatory professional aptitude examination under the regulation of the audit profession
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the claim, resulting in the denial of the request to recognize professional qualification and register as a financial auditor. The dispute concerned a qualified accountant and certified trainer in financial audit who challenged the Romanian Chamber of Financial Auditors' requirement to pass a specific professional aptitude examination, arguing that his prior completion of a Phare-funded trainer course and non-retroactivity principles exempted him from this requirement. The court held that under Emergency Government Ordinance No. 75/1999, which regulated financial audit as a distinct profession from accounting, the appellant was legally obligated to enroll in the provisional register and pass the examination under Articles 35 and 36; consequently, his status as an accounting expert or trainer was insufficient for registration, and the ordinance did not operate retroactively to validate his prior specialized training.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din O.U.G. nr. 75/1999, art. 14 din Legea nr. 29/1990, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for financial auditor registration: sufficiency of prior specialized training and the mandatory professional aptitude examination under the regulation of the audit profession: The dispute concerned a qualified accountant and certified trainer in financial audit who challenged the Romanian Chamber of Financial Auditors' requirement to pass a specific professional aptitude examination, arguing that his prior completion of a Phare-funded trainer course and non-retroactivity principles exempted him from this requirement. The court held that under Emergency Government Ordinance No. 75/1999, which regulated financial audit as a distinct profession from accounting, the appellant was legally obligated to enroll in the provisional register and pass the examination under Articles 35 and 36; consequently, his status as an accounting expert or trainer was insufficient for registration, and the ordinance did not operate retroactively to validate his prior specialized training.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive basis for the court's decision to rule on the appeal and its effect on the lower court's judgment.
Procedural provision applied to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 decembrie 2004, reclamantul G.G. a chemat în judecată Camera Auditorilor Financiari din România, solicitând obligarea acesteia să-i recunoască faptul că are calitatea de auditor financiar și să înscrie în Registrul Camerei, dreptul de a exercita activitatea de auditor financiar.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este absolvent al Academiei Comerciale, având o practică în domeniul finanțelor de peste 30 de ani, că are calitatea de expert contabil autorizat în specialitatea audit financiar, unde are calitatea de formator, începând cu anul 1995 și că îndeplinește toate condițiile impuse de O.U.G. nr. 75/1999, pentru recunoașterea calității de auditor financiar, fără să mai fie necesar examenul prevăzut de art. 18 din ordonanță.
Mai arată că pârâta, nejustificat impune necesitatea susținerii unui examen, cu toate că a absolvit cursurile de specialitate în audit financiar în cadrul Programului Phare.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 43/CA din 4 martie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamantul nu a susținut examenul de aptitudini profesionale, conform prevederilor art. 34 - 36 din O.U.G. nr. 75/1999, calitatea de formator obținută de acesta neputând fi asimilată celei de auditor financiar.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este netemeinică și nelegală.
Menționează că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, și anume, nu se ține cont că a urmat un recurs intensiv de formatori audit financiar, subvenționat prin Programul Phare, fiind atestat ca formator în acest domeniu, iar legislația ulterioară nu desființează această specialitate.
Susține că ordonanța este interpretată excesiv de restrictivă în ce privește procedura de consacrare a calității de auditor financiar, cursurile pe care le-a absolvit, constituind un mod de atestare oficială a calității de auditor financiar.
Recursul este nefondat.
Activitatea de audit financiar este reglementată prin O.U.G. nr. 75/1999, care abrogă dispozițiile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 65/1994, privitoare la auditul financiar contabil, astfel că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, experții contabili nu mai puteau efectua lucrări de audit financiar.
Conform prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 75/1999, recurentul avea posibilitatea să se înscrie în Registrul provizoriu al Camerei Auditorilor Financiari din România, iar în baza dispozițiilor art. 36 din aceeași ordonanță, trebuia să susțină examen de aptitudini profesionale.
De asemenea, art. 37 din ordonanță prevedea dreptul Comitetului provizoriu al Camerei Auditorilor Financiari, de-a aproba exercitarea temporară a calității de auditor financiar, pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței.
Recurentul nu s-a înscris în Registrul provizoriu al Camerei și nici nu a solicitat la timpul respectiv, să i se aprobe exercitarea temporară a calității de auditor financiar.
Faptul că are calitatea de expert contabil autorizat, că a absolvit cursul de formatori audit financiar în cadrul Programului Phare și că are calitatea de formator, nu erau suficiente la data introducerii acțiunii de față și nici la data pronunțării sentinței, pentru a se putea admite cererea recurentului, de recunoaștere a calității de auditor financiar.
De altfel, abia la 5 decembrie 2004, recurentul a fost declarat admis la textul de verificare a cunoștințelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, test organizat de către Camera Auditorilor Financiari.
Susținerea recurentului, că s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile, prin neluarea în considerare a faptului că a urmat cursul de formator audit financiar, nu poate fi reținută, pentru că O.U.G. nr. 75/1999 este cea care a reglementat activitatea de audit financiar, diferită de cea de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, reglementată prin O.G. nr. 65/1994, existând, astfel, două profesii diferite.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.G. împotriva sentinței civile nr. 43/CA din 4 martie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.