Appeal inadmissible for grounds outside cassation scope; res judicata and standing rulings upheld.

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, la data de 11.09.2019, reclamanta S.C A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Dorohoi, la restituirea bunului imobil ce constă în "Birou de încasări", în suprafaţă utilă de 50,15 m.p., situat în municipiul Dorohoi, str. x, deţinut fără drept de pârâtul U.A.T Dorohoi şi încredinţat către S.C. B. S.A. prin Protocolul de predare-primire nr. x/22.10.2010, în vederea desfăşurării activităţii de colectare a contravalorii serviciilor de apă şi canalizare. A mai solicitat reclamanta şi obligarea pârâtei la plata folosului necuvenit, în valoare de 50.000 Euro, constând în contravaloarea chiriei, sumă ce ar fi putut fi încasată de reclamantă în situaţia în care bunul imobil ar fi rămas în patrimoniul acesteia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. art. 563 alin. (1), (2) şi 4 C. civ. şi art. 25 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 75 din data de 27.10.2020, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată, respingând totodată şi excepţia de nelegalitate a actelor administrative invocată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 228 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reiterat faptul că, prin Protocolul de predare-primire nr. x/2004, Direcţia de Servicii Publice Dorohoi din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale a Municipiului Dorohoi a preluat de la S.C. A. S.A Dorohoi mai multe imobile, printre care şi imobilul în cauză. Însă a arătat că, în aprecierea sa, acest protocol nu are valoarea unui act translativ de proprietate, ci doar evidenţiază bunurile date în administrare.

Astfel fiind, a concluzionat recurenta că s-a făcut o aplicare greşită a normei de drept material prevăzute de art. 563 alin. (1) C. civ., stabilindu-se că intimatul-pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu. Subliniază că, de altfel, nici intimatul-pârât nu a înţeles să invoce o astfel de excepţie iar instanţa de apel a analizat incidenţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, fără să o fi supus dezbaterii contradictorii a părţilor. Procedând astfel, instanţa nu le-a dat posibilitatea părţilor să-şi expună punctul de vedere cu privire la un aspect atât de important, chiar hotărâtor pentru soluţionarea cauzei, depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.

În continuare, recurenta a susţinut că argumentele instanţei de apel, potrivit cărora problema dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial reprezentând birou încasări, situat în str. x, Dorohoi, ar fi fost tranşată prin sentinţa civilă nr. 692/21.03.2012 a Judecătoriei Dorohoi, nu sunt conforme cu situaţia reală. Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de recurentă în acel litigiu a fost respinsă întrucât exista posibilitatea exercitării acţiunii în realizarea dreptului, iar nu în constatarea lui.

Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 135/23.01.2012 a Judecătoriei Dorohoi, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C A. S.A în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Dorohoi şi Consiliul Local al municipiului Dorohoi, fiind obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie în favoarea recurentei un imobil aparţinând acesteia din urmă, motivat de faptul că în cadrul acestui litigiu acţiunea a fost întemeiată pe alte dispoziţii legale decât cele invocate în litigiul prin care s-a respins acţiunea recurentei.

A concluzionat recurenta în sensul că nu pot fi primite nici considerentele prin care s-a reţinut ca inutilă analizarea legalităţii actelor administrative, motivat de faptul că legalitatea acestora ar fi făcut obiectul analizei instanţei în litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 692/21.03.2012, motiv pentru care, recurenta a solicitat reanalizarea incidenţei acestor acte administrative asupra situaţiei litigioase expuse în cauză.

A mai susţinut aceasta şi că dovada faptului că bunul imobil nu a ieşit din patrimoniul societăţii şi nu a intrat în patrimoniul privat al intimatei-pârâte rezultă din menţiunile din Cartea Funciară, care indică drept proprietar societatea A. S.A. în cotă de 1/1, bunurile din patrimoniul public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale nefiind exceptate de la înscrierea în Cartea Funciară.

Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile nulităţii recursului, autorităţii de lucru judecat, tardivităţii cererii de chemare în judecată şi lipsei de interes.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de textul de lege menţionat mai sus.

Recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Recurenta susţine că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti hotărând că intimatul-pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fără a pune în discuţie acest aspect.

Înalta Curte reţine că acest motiv de nelegalitate vizează situaţia în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin incursiunea acesteia în sferele celorlalte puteri ale statului, respectiv cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituţionale sau de către legile organice, instanţa săvârşind acte care intră în atribuţiile altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

Deşi a invocat acest motiv de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că susţinerile recurentei nu evidenţiază critici care să poată fi încadrate în ipoteza textului de lege menţionat, recurenta neprecizând nici o măsură luată de instanţa de apel care să fi putut fi luată numai de un organ al puterii legislative sau al puterii executive.

Astfel, singura critică a recurentei subsumată acestui motiv de recurs vizează soluţia instanţei de apel referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât, recurenta nesusţinând că o astfel de apreciere ar intra în sfera atribuţiilor autorităţii legislative sau executive.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a făcut o aplicare greşită a normei de drept material prevăzute de art. 563 alin. (1) C. civ., stabilind că intimatul-pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată însă că o astfel de critică a fost formulată şi ca motiv de apel şi a fost analiză şi înlăturată argumentat de instanţa devolutivă.

Or, critica din recurs nu este îndreptată împotriva argumentelor reţinute de instanţa de apel, recurenta limitând-se la a relua criticile din apel, fără să formuleze veritabile critici de nelegalitate faţă de argumentele şi raţionamentul instanţei de apel, astfel că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de motivare a recursului, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii acestuia.

Referitor la criticile prin care recurenta solicită reanalizarea incidenţei actelor administrative asupra situaţiei litigioase expuse în cauză şi prin care se susţine că bunul imobil nu a ieşit din patrimoniul societăţii, Înalta Curte constată că acestea tind la reanalizarea situaţiei de fapt şi la reaprecierea probelor, atribuţii exclusive ale instanţei devolutive.

Instanţa de recurs nu poate realiza o asemenea verificare pe fondul cauzei, ci aceasta este chemată, conform art. 481 alin. (1) C. proc. civ., să examineze, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, adică să realizeze doar un control de legalitate, de aplicare a regulilor de drept, dar şi aceasta în limitele stabilite de lege.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., împotriva deciziei civile nr. 228 din 24 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., împotriva deciziei civile nr. 228 din 24 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.