Cassation appeal annulled for failing to identify valid legal defects in contract rescission during insolvency

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la data de 29.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Medgidia a chemat în judecată pe pârâtul A.-in insolventa, solicitând ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună, rezilierea contractului de concesiune nr. x/30.03.2007, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale referitoare la plata şi termenele acesteia, evacuarea paratei de pe imobilul-teren pe care îl are in concesiune conform contractului nr. x/30.03.2007 şi preluarea acestuia, liber de sarcini, de care proprietar respectiv, UAT Medgidia precum şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

La termenul din 07.12.2020 instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1379/07.12.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă s-a admis excepţia inadmisibilităţii.

S-a respins acţiunea, având ca obiect reziliere contract de concesiune nr. x/30.03.2007 şi evacuare, formulată de reclamanta UAT Medgidia în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - prin Primar, care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 270/2021 din 02 iunie 2021 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă - Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 1379/07.12.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata pârâtă - A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - Prin Primar a declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat casarea în tot a deciziei recurate.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în temeiul HCL nr. 352 din 21.12.2006 prin care a fost aprobat Caietul de sarcini pentru concesionarea prin licitaţie publică a imobilului teren în sup. de 1600 m.p. domeniu privat la Municipiului Medgidia situat în str. x pentru amplasarea unui parc de distracţii şi HCL 353 din 21.12.2006 prin care a fost aprobată concesionarea prin licitaţie publică a imobilului teren în sup. de 1600 m.p. domeniu privat la Municipiului Medgidia, între Consiliul Local Municipial Medgidia şi A. S.R.L. la data de 30.03.2007 a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x pentru un termen de 20 de ani, cu o redevenţă de 986 USD/an conform procesului-verbal de licitaţie publică pentru întreaga suprafaţă concesionată.

La data de 11.06.2018 concesionarul s-a adresat judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Constanţa cu o cerere de intrare în procedura specială a insolvenţei reglementată de Legea 85/2014, cererea debitoarei fiind admisă prin sentinţa nr. 499/11.07.2018.

Criticile aduse deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, care a dispus respingerea apelului reclamantei, au vizat două aspecte.

Primul aspect se referă la cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Medgidia, din care s-a disjuns dosarul nr. x/2019, declinat spre competenţă soluţionare Tribunalului Constanţa.

Recurenta arată că în cadrul acestui dosar şi-a exprimat poziţia faţă de rezilierea contractului de concesiune în discuţie în cauza de faţă, în termenul de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei, potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2014.

Al doilea aspect se referă la greşita reţinere a datei la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, respectin 29.10.2019, în acest mod fiind încălcate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - Prin Primar din perspectiva măsurii în care motivele de casare invocate de această recurentă se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., care vizează pronunţarea hotărârii de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărei compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei nu se încadrează în niciunul motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi a indicat motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulţumirea părţii faţă de soluţia instanţei de fond şi apel, privind solicitarea de reziliere a contractului de concesiune şi evacuarea pârâtei, raportat la exprimarea acestei poziţii procesuale în cadrul dosarului nr. x/2018 înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia, în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 11.07.2018.

Înalta Curte constată că motivele prezentate în cererea de recurs sunt străine de considerentele instanţei de apel şi dintr-un alt punct de vedere nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de apel a analizat solicitarea de reziliere a contractului de concesiune, din perspectiva dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006, care vizează situaţia contractelor în derulare la momentul intrării în insolvenţă sau ulterior în procedura falimentului.

Concluzia instanţei de apel a fost în sensul că nerevocarea acestui contract de către administratorul/lichidatorul judiciar a fost determinată de necesitatea existenţei acestuia din perspectiva maximizării averii debitorului.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs vizează aspectele legate de exprimarea acestei poziţii procesuale faţă de contractul de concesiune, în cadrul altui dosar, critici care nu au făcut obiect de analiză în cadrul apelului.

Prezentarea unor argumente care nu au făcut obiectul analizei în apel şi nu se regăsesc în considerentele hotărârii recurate nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu reiterarea unor susţineri ale părţii, care nu au primit o rezolvare în considerentele instanţei de apel.

În speţă, susţinerile recurentei, circumscrise de aceasta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce aceste afirmaţii nu şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Dintr-un alt punct de vedere, criticile recurentei nu răspund exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, examinarea instanţei de recurs este limitată de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

Astfel, prezentarea aspectelor care ţin de circumstanţele cauzei nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, deoarece recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse de recurentă prin motivele de recurs hotărârii instanţei anterioare se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine atunci când susţinerile recurentei nu se încadrează în niciunul motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., situaţie care intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

De aceea, recursul declarat recurenta-reclamantă U.A.T. Medgidia - prin Primar împotriva deciziei nr. 270/2021 din 02 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, urmează să fie anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. MEDGIDIA - prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 270/2021 din 02 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2022.