Insolvency Claim Remand: Improper Suspension Quashed and Case Remanded for Priority Review

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 03.04.2019 sub nr. x/2019/a3, contestatoarea A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei S.C. C. S.R.L., publicat în BPI nr. 6010/22.03.2019 prin care a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi să se dispună înscrierea creanţei S.C. B. S.R.L. în sumă de 14.346,32 RON în tabelul preliminar al creditorilor întocmit împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 3672 din 12.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost respinsă contestaţia.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea apelului şi pe cale de consecinţă, să se dispună înscrierea creanţei S.C. B. S.R.L. în cuantum de 14.346,32 RON în tabelul preliminar al creditorilor întocmit împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L..

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 08.10.2019.

Prin încheierea pronunţată la data de 17 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat judecata apelului în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ce are ca obiect acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea la plata sumei de 14.346,32 RON.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ D., solicitând anularea încheierii şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susţine că în mod nelegal instanţa de apel a dispus suspendarea prezentei cauze, până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Recurenta - pârâtă arată că obiectul dosarului nr. x/2018 este reprezentat de acţiunea în pretenţii formulată de către intimata S.C. B. S.R.L. împotriva acesteia, litigiu aflat în calea procesuală a recursului pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar la 23.03.2021, acesta fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, până la soluţionarea dosarului de insolvenţă nr. x/2019.

În continuare expune situaţia de fapt şi arată că la data de 15 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva C. S.R.L., iar la 10.03.2021 aceasta a intrat în faliment.

De asemenea, arată că în cadrul procedurii de insolvenţă au fost formulate mai multe contestaţii, printre care şi cea care face obiectul prezentului litigiu cu privire la tabelul preliminar de creanţe.

Recurenta susţine că cele 2 litigii, unul pe drept comun şi o contestaţie formulată în temeiul Legii nr. 85/2014, sunt suspendate în temeiul unor reglementări diferite, sens în care, trebuie analizată legea aplicabilă cu prioritate în ipoteza suspendării uneia dintre cauze.

Astfel, faţă de împrejurarea că prezentul litigiu a fost suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar litigiul de drept comun a fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, recurenta apreciază că prevederile legii insolvenţei se aplică cu prioritate.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a considerat în mod nefondat că se impune suspendarea soluţionării prezentei contestaţii până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, deoarece având în vedere caracterul de lege specială a legii insolvenţei, precum şi a faptului că litigiul de drept comun are ca obiect realizarea creanţelor împotriva acesteia, se impunea continuarea judecării prezentei cauze.

Concluzionând, recurenta susţine că în situaţia de faţă, ambele litigii fiind suspendate, s-a creat un blocaj judiciar, procedura de insolvenţă fiind întârziată de nesoluţionarea contestaţiei.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prealabil, instanţa de recurs constată că deşi recurenta nu a invocat în concret acest motiv de casare, criticile prin care a susţinut greşita soluţionare a incidentului procedural privind suspendarea judecăţii de către instanţa de apel, pot fi examinate din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Instanţa poate suspenda judecata: 1. Când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Din norma legală enunţată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul constatării îndeplinirii anumitor condiţii, şi anume: să fie vorba de două judecăţi pendinte; obiectul "altei judecăţi" să privească existenţa sau inexistenţa unui drept; iar de existenţa sau inexistenţa acelui drept "să depindă în tot sau în parte" dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea.

Dispoziţiile legale menţionate stabilesc facultatea, şi nu obligaţia instanţei, care "poate" să decidă, în funcţie de particularităţile fiecărei pricini, dacă este oportună suspendarea procesului, fiind o chestiune de apreciere, lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei.

Înalta Curte reţine că, din istoricul litigiului dedus judecăţii, rezultă că la data de 27 septembrie 2018, societatea S.C. B. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenţii împotriva recurentei-pârâte C. S.R.L., dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2018.

La data de 15 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, împotriva recurentei-pârâte C. S.R.L. a fost deschisă procedura generală de insolvenţă, iar în cadrul procedurii au fost formulate mai multe contestaţii, printre care şi o contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe înregistrată sub nr. x/2019/a3, ce formează obiectul prezentului litigiu.

În cadrul judecării cauzei în apel, prin încheierea din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Totodată, instanţa supremă constată că, la data de 23 martie 2021, dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în calea procesuală a recursului, a fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, faţă de deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva recurentei-pârâte C. S.R.L..

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Bucureşti şi în acord cu susţinerile recurentei, se constată că, în speţă, nu se impunea luarea măsurii suspendării judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 75 alin. (1) din legea nr. 85/2014:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului."

Astfel, Înalta Curte reţine că, faţă de data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva recurentei-pârâte, respectiv 15 ianuarie 2019, şi faţă de prevederile art. 75 alin. (1) din legea nr. 85/2014, instanţa de apel a dispus în mod greşit la 17 iunie 2020 suspendarea soluţionării apelului împotriva contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe până la soluţionarea litigiului nr. 7185/300/2018.

Instanţa supremă reţine că, în cadrul procedurii de insolvenţă, contestaţiile formulate se soluţionează cu prioritate, faţă de orice alte litigii de drept comun, care, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014 sunt suspendate legal.

Prin urmare, analizând modul de aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecăţii, aprecierea aplicării lor fiind la îndemâna instanţei anterioare în vederea bunei administrări a justiţiei, iar măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluţia care s-ar pronunţa într-o cauză ar influenţa hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

Pe de altă parte, instanţa trebuie să manifeste precauţia necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecăţii, iar pentru ca dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să aibă aplicare, este necesar ca chestiunea de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces "să aibă obiectul unei alte judecăţi", adică să fie pendinte.

Or, raportat la împrejurarea că dosarul nr. x/2018 având ca obiect pretenţii este suspendat la rândul său, din data de 23 martie 2021, până la soluţionarea definitivă a dosarului de insolvenţă, iar prezentul litigiu se află pe rolul instanţelor din anul 2019, soluţionarea definitivă a acestora se poate întinde pe o durată mare, de câţiva ani.

În vederea optimizării timpului dedicat procesului civil, art. 248 alin. (1) C. proc. civ. obligă instanţele de judecată să se pronunţe cu celeritate şi cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte apreciază, din această perspectivă, că, în speţă, nu erau incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura suspendării judecăţii apelului adoptată de către instanţa de apel fiind de natură să perpetueze în timp, în mod nerezonabil, o stare de incertitudine existentă între părţi, cu consecinţe asupra încălcării dreptului recurentei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO şi art. 21 din Constituţia României.

În acest sens sunt şi prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii".

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul, casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ D. împotriva încheierii din 17 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2022.