Contractual penalties extinguished by insurer settlement: implicit imputation of payment under Civil Code Art. 1508(2)

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 12 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. Alba, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat obligarea acesteia la eliberarea sumelor constituite cu titlu de reţineri contractuale din contul de garanţie nr. x, administrat de către pârâtă, precum şi la plata dobânzilor legale pentru obligaţii băneşti aferente, de la data solicitării şi până la eliberarea efectivă a acestora către unitate.

Pârâta B. S.A. a formulat la 27 octombrie 2017 cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a intervenienţilor forţaţi C. S.A. reprezentată de către C. Rovigo Sucursala Piteşti şi D. S.A., în temeiul art. 68 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 22 din 29 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 11 aprilie 2018 sub nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia netimbrării capătului doi de cerere privind obligarea pârâtei B. S.A. la plata dobânzii legale.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis în principiu cererea de intervenţie forţată formulată de pârâtă în contradictoriu cu C. S.A. reprezentată de către C. Rovigo Sucursala Piteşti şi a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de către aceeaşi intervenientă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 27 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. Alba, în contradictoriu cu pârâtele C. - prin C. - Sucursala Piteşti şi B. S.A. a solicitat obligarea pârâtei C. la plata sumei în cuantum de 4.595.498,67 tei şi pe pârâta B. S.A. la deblocarea şi punerea la dispoziţia reclamantei la plata sumelor reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii din acest dosar sunt menţionate considerentele din cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018

La data de 6 iunie 2019, reclamanta A. S.A. Alba a depus precizare la acţiune, în cadrul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin care a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtele C. prin C. Sucursala Piteşti şi B. S.A., obligarea acestora la plata penalităţilor si respectiv la deblocarea sumelor reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie.

Prin sentinţa civilă nr. 3836 din 20 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat ca netimbrat capătul doi de cerere privind obligarea pârâtei B. S.A. la plata dobânzii legale.

A admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea de chemare în judecată şi cererea conexă ca lipsite de interes.

A respins cererea de intervenţie forţată formulată de către pârâta B. S.A. în contradictoriu cu intervenienţii-forţaţi C., prin C. Rovigo Sucursala Piteşti şi D. S.A., ca rămasă fără obiect.

A obligat reclamanta la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 61.771,7 RON reprezentând cheltuieli de judecată, din care 41.771,7 RON taxa judiciară de timbru şi 20.000 RON onorariu de avocat redus (10.000 RON pentru fiecare dosar) şi a respins cererea pârâtei C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. Alba şi pârâta B. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1566 din 6 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3836 din 20 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. Alba în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., C. prin C. Rovigo Sucursala Pitesti împotriva sentinţei civile nr. 3836 din 20 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

A fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes.

A fost anulată în întregime sentinţa şi, în rejudecare a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei, a respins acţiunile conexate ca neîntemeiate.

A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de intervenţie silită formulată de B. S.A..

A fost obligată reclamanta A. S.A. Alba la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 20.000 RON cheltuieli de judecată prima instanţă.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de B. S.A. referitor la cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. Alba a declarat recurs, neîntemeiat în drept, prin care a solicitat admiterea recursului şi în rejudecare să fie obligaţi pârâţii la plata penalităţilor în sumă de 4.595.498,67 1ei si respectiv la deblocarea sumelor reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie în cuantum de 3.816.670,88 1ei.

Motivele de casare

În memoriului de recurs, se arată că între reclamantă şi pârâta C. s-a încheiat contractul de lucrări cu nr. x, cu termen de finalizare 30.12.2014, contract care din culpa exclusivă a executantului nu a fost finalizat la termen şi ca urmare a acestui fapt şi în urma somaţiilor repetate de reluare a lucrărilor, somaţii la care pârâta nu a dat curs s-a trecut la rezilierea unilaterală a contractului şi respectiv la penalizarea constructorului în conformitate cu prevederile clauzei 8.7 din CGC pentru neterminarea la timp a lucrărilor.

În ceea ce priveşte lucrările rămase nefinalizate, ca urmare a rezilierii contractului, acestea au fost finalizate prin valorificarea unei părţi din poliţa de garanţie pe care constructorul a încheiat-o cu asigurătorul E. S.A. în vederea despăgubirii beneficiarului pentru eventualele pagube produse, ca urmare a executării defectuoase a lucrărilor.

În privinţa facturii de penalităţi s-a solicitat plata acesteia din contul de garanţii deschis la B. S.A. în numele şi pe seama beneficiarului, şi care a fost alimentat prin reţineri succesive odată cu efectuarea plăţilor către executant, cont care se află în administrarea pârâtei de ordinul 2 care refuză eliberarea respectivelor sume către reclamantă.

În acest context, recurenta susţine că se consideră îndreptăţită să i se admită acţiunea, întrucât este întemeiată, deoarece sumele cerute la plată sunt rezultate din neîndeplinirea la termen a obligaţiilor contractuale conform clauzelor indicate, şi de asemenea, eliberarea sumelor care au fost depuse în contul de garanţie de către aceasta ca urmare a plăţilor făcute de către societatea reclamantă, pe măsura executării lucrărilor şi care pot acoperi într-o anumită măsură plata penalităţilor.

Prin întâmpinarea depusă de intimata B. S.A., la 7 iunie 2021, s-a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la 9 iunie 2021, intimata C. a invocat excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului formulat de reclamantă.

Pe fondul cererii a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul recurentei la întâmpinările intimatelor, depus la 25 iunie 2021, s-a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi înlăturarea susţinerilor formulate de acestea ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 30 septembrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 07 octombrie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. depunând punct de vedere.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. ALBA împotriva deciziei civile nr. 1566 din 06 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

De asemenea, Înalta Curte a apreciat că se impune invocarea din oficiu a motivului de ordine publică reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul litigiului şi de dispoziţiile art. 53 alin. (1) coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosarul cauzei note de şedinţă faţă de motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanţă.

În ceea ce priveşte motivul de ordine publică invocat din oficiu de către instanţă reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul litigiului şi de dispoziţiile art. 53 alin. (1) coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte îl apreciază ca neîntemeiat având în vedere incidenţa în speţă a situaţiei reglementată de dispoziţiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., care stabileşte unicitatea căii de atac.

Astfel, în cadrul prezentului dosar, instanţele au fost investite cu soluţionarea a două cereri de chemare în judecată, împotriva a doi pârâţi diferiţi, cererile conexate având mai multe capete principale, respectiv o cerere principală de obligare a pârâtei B. S.A. la eliberarea sumelor constituite cu titlu de reţineri contractuale din contul de garanţie şi o cerere accesorie de plată a dobânzii (cererea formulată în dosarul nr. x/2017) şi o cerere principală de obligarea pârâtei Dondi SpA la plata unor sume de bani pretind datorate dintr-un contract de achiziţie publică (cererea formulată în dosarul nr. x/2018).

Înalta Curte constată că în cauza de faţă se soluţionează mai multe cereri principale, din care una este supusă apelului şi o alta recursului, fiind incidente dispoziţiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ. privind unicitatea căii de atac, hotărârea în întregul ei fiind supusă apelului.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte respinge motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanţă.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil se constată că, în esenţă, criticile recurentei-reclamante se referă la faptul că ar fi în continuare îndreptăţită la plata penalităţilor de întârziere menţionate în factura nr. x din 21.10.2015, în cuantum de 4.595.498,67 RON, aspecte care urmează a fi analizate în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauza de faţă, instanţa de apel, cu ocazia rejudecării, a respins cererea de chemare în judecată, constatând că suma pretinsă de la ambele pârâte a fost achitată de E.. Instanţa de apel, rejudecând cererile conexe formulate de reclamantă le-a respins, constatând că fusese stinsă creanţa pretinsă de reclamantă prin plata în valoare de 4.5959.498,67 RON efectuată de E. la 11.02.2016.

Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii raportat la situaţia de fapt stabilită şi a reţinut că acţiunea se impune a fi respinsă în condiţiile în care contravaloarea facturii pretins neachitate a fost achitată de asigurător.

Din situaţia de fapt corect stabilită în cauză, a rezultat că plata/eliberarea contravalorii facturii de penalităţi a fost imputată de reclamantă chiar asupra penalităţilor de întârziere şi nu asupra unor pretinse daune-interese pentru rezilierea culpabilă a contractului.

În oricare situaţie, acţiunea în pretenţii formulată de reclamantă nu poate fi admisă atât timp cât contravaloarea facturii pretins neachitate a fost achitată de asigurător, chiar dacă recurenta ar fi alocat/imputat aceste sume executate cu titlu de penalităţi unor daune-interese pentru neexecutare/finalizarea contractului.

Faţă de reţinerea acestor aspecte ale situaţiei de fapt, se constată că chestiunea de drept care a vizat imputaţia plăţii a fost în mod corect dezlegată de către instanţa de apel, care a reţinut faptul că există o imputaţie implicită consensuală a părţilor pentru plata în discuţie ce rezultă din comportamentul părţilor la data plăţii.

De aceea, pe baza acestor considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că se impune înlăturarea motivului de casare analizat, constatându-se că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1508 alin. (2) C. civ., neexistând o imputaţie a plăţii de către creditor asupra creanţei pretinse, reprezentând daune interese pentru rezilierea culpabilă.

Faţă de toate aceste considerente, reţinând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor invocate, Înalta Curte constată că motivul de casare analizat este nefondat, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. Alba împotriva deciziei civile nr. 1566 din 06 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, să fie respins ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în declanşarea litigiului de faţă, Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte B. S.A.. de obligare la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. ALBA împotriva deciziei civile nr. 1566 din 06 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A. şi C. prin C. ROVIGO SUCURSALA PITEŞTI.

Obligă recurenta A. S.A. ALBA la plata sumei de 21.076,42 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2022.