Complaint of procedural delay in military pension appeal rejected as unfounded and referred to different panel at Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 19700/29.08.2019 şi a Deciziei nr. 205690/01.07.2019 prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a pensiei militare de stat şi obligarea intimatei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită o noua decizie prin care să admită cererea formulată, ca urmare a aplicării art. 21 şi art. 25 alin. (3) din Legea nr. 223/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 3789 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatelor Casa de Pensii Sectoriala a MAI şi Comisia de Contestaţii din cadrul MAI.

A fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAŢII.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A..

Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 24 din 2 septembrie 2020 a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 3789 din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. şi Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 26 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2019, petenta COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a formulat contestaţie prin care se urmăreşte ca instanţa de judecată care a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de reclamant în dosarul civil nr. x/2019, să redacteze şi să comunice decizia civilă nr. 24 din 2 septembrie 2021, într-un termen rezonabil, cu respectarea legii.

Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 3 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare contestaţiei formulată de COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost înregistrată la 10 ianuarie 2022, sub acelaşi nr. de dosar.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (1) raportat la art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea Comisia de Contestaţii din cadrul MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a citat prevederile art. 426 alin. (5) şi 427 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că decizia ce formează obiectul prezentei contestaţii a fost pronunţată la data de 2 septembrie 2021, iar până la data formulării prezentei contestaţii, hotărârea nu le-a fost comunicată, fiind depăşit termenul legal de 30 de zile pentru motivarea şi redactarea acesteia.

În acest context, apreciază că sunt incidente prevederile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face (...) când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".

Astfel că, în cauză a fost depăşit chiar şi termenul maxim legal pentru redactarea hotărârii (90 de zile de la pronunţare) prevăzut la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, în cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Faţă de considerentele expuse, conform dispoziţiilor art. 524 alin. (4) C. proc. civ., contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei şi dispunerea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, cu consecinţa redactării şi comunicării deciziei atacate.

Analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor evocate, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

De asemenea, art. 524 C. proc. civ. reglementează forma contestaţiei şi procedura înaintea instanţei care judecă procesul.

Cu referire la acest text legal, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 604 din 16 iulie 2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, a fost declarat neconstituţional art. 524 alin. (3) C. proc. civ., reţinându-se că acesta încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

S-a reţinut, prin decizia de neconstituţionalitate menţionată, că judecarea contestaţiei privind tergiversarea procesului de către acelaşi complet care soluţionează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparţialităţii obiective, astfel încât, textul legal a fost înlăturat de la aplicare prin mecanismul de contencios constituţional.

Este de observat însă că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementa soluţionarea contestaţiei la tergiversare de către completul învestit cu judecarea cauzei, iar nu de către instanţa învestită, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 524 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare, conform cărora "Contestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii".

De asemenea, nu au intrat în sfera analizei de neconstituţionalitate, nici dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge contestaţia la tergiversare, respectiv plângerea, pe care o dă în competenţa instanţei ierarhic superioare.

Din interpretarea acestor două texte de lege în vigoare şi aplicabile cauzei pendinte, rezultă că, în lipsa unor prevederi care să substituie textul legal declarat neconstituţional, este vorba de o procedură judiciară în două trepte, respectiv contestaţie, a cărei soluţionare se circumscrie competenţei instanţei învestite cu judecarea procesului în cadrul căruia se ridică problema tergiversării şi plângere, a cărei soluţionare revine instanţei superioare celei care a respins o astfel de contestaţie.

Faţă de cele arătate, competenţa contestaţiei la tergiversare va aparţine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului raportat la care se formulează asemenea solicitare, dar de către un alt complet decât cel învestit cu soluţionarea fondului, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 604/2020 a Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Această cerere nu poate fi calificată ca o cerere cu caracter accesoriu deduse soluţionării instanţei judecătoreşti, pentru că ea nu vizează dreptul subiectiv pretins, ci o chestiune obiectivă referitoare la lentoarea procedurii judiciare pentru că se referă chiar la conduita instanţei în cursul desfăşurării procesului. Prin urmare, este exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de acelaşi complet care soluţionează fondul, acestuia lipsindu-i imparţialitatea obiectivă."

În considerentele deciziei, Curtea Constituţională nu se referă la soluţionarea contestaţiei de către o altă instanţă, ci de către un alt complet de judecată, decât cel învestit cu soluţionarea cauzei pe fond.

O astfel de abordare se justifică şi din perspectiva faptului că pe de o parte, contestaţia la tergiversare nu are natura unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pentru a fi soluţionată de către instanţa superioară, iar pe de altă parte, rămânerea dosarului în cadrul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, dar trimiterea la un alt complet al instanţei pentru analizarea problemei tergiversării reprezintă o cale mai eficientă în asigurarea celerităţii pe care o reclamă o astfel de procedură.

Totodată, se reţine că decizia nr. 24 din 2 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a fost redactată la data de 30 septembrie 2020, astfel cum rezultă din finalul deciziei atacate, dosar curte şi transmisă prin e-mail la data de 2 octombrie 2020 către CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. şi COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, dosar curte.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, formulată de contestatoarea COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea COMISIA DE CONTESTAŢII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în contradictoriu cu intimaţii A. şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2022.