Territorial jurisdiction in consumer debt assignment: exclusion of exclusive competence for assignee professionals and limits on ex officio incompetence declarations

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1478,06 RON, debit principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON, taxă judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 21.12.2014, între C. S.A. şi pârâtul B. s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. x, modificat şi completat cu contract de credit x/7.03.2015 şi y/12.09.2015, având ca obiect pachetul de Servicii de comunicaţii electronice oferite Clientului de către C. prin intermediul Reţelei C..

Ca urmare a îndeplinirii propriilor obligaţii, prestatorul de servicii, C. S.A., a emis mai multe facturi fiscale dintre care unele rămase neachitate (sume în cuantum total de 1478,06 RON), care au fost cesionate reclamantei A..

Prin sentinţa civilă nr. 4738 din 9 iunie 2021, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, reţinând, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, iar dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile, această normă instituind o competenţă exclusivă, derogatorie de la celelalte norme care reglementează competenţă.

De la norma de competenţa exclusivă cuprinsă în art. 121 C. proc. civ. nu s-ar putea deroga decât în condiţiile art. 126 C. proc. civ., ulterior naşterii litigiului. Aşadar, întrucât în urma invocării necompetenţei, debitorul nu a declarat că este de acord cu judecarea cauzei de către instanţa sesizată s-a apreciat că nu este incident art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţa în a cărei rază teritorială are domiciliul pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria Bacău a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, însă aceasta în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Potrivit alin. (2) în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

În consecinţă, văzând prevederile legale mai sus citate, precum şi obiectul acţiunii şi calitatea părţilor, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul de consumator, astfel încât, s-a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea judecătoriei de la domiciliul pârâtului consumator.

S-a constatat că pârâtul are domiciliu în Bucureşti, Str. x, sector 6 încă din anul 2015, aflat în raza de competenţă a Judecătoriei Sector 6.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 6149/2021 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1478,06 RON.

Este adevărat că, în cauză, contractul în temeiul căruia se solicită obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1478,06 RON a fost încheiat între un profesionist şi un consumator, respectiv între C. S.A. şi B., însă, este de necontestat că între C. şi reclamanta A. a intervenit un contract de cesiune creanţă şi, prin urmare, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Aceasta întrucât, reclamanta este o societate de recuperare a creanţelor, care nu furnizează consumatorului un serviciu ca atare şi, prin urmare nu poate fi considerată profesionist în raport de pârâtul B., ştiut fiind că efectele principale ale cesiunii de creanţă sunt reprezentate de transferarea creanţei în patrimoniul cesionarului.

De altfel, prin punctele 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noţiunile de operator economic şi consumator. Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Este de reţinut că în cazul cererilor de valoare redusă (cum este şi cererea de faţă) competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Sector 6 Bucureşti, fără a fi invocată de către pârâtul B. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Judecătoria Sector 6 Bucureşti în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetentă.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârât în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sector 6 Bucureşti, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.