Labor Group II recognition: Appeal inadmissible because revision of final labor decision is not subject to appeal under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 08.03.2019 sub nr. x/2019, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâta D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să constate că activitatea desfăşurată de reclamanţi se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, astfel: C. pentru perioada 08.02.1982-01.05.1991, A. pentru perioada 01.08.1977-01.03.1995 şi B. pentru perioada 01.08.1977-01.11.1992.

În drept, au invocat art. 3, Anexa II, pct. 131, 201 şi 202 din Ordinul nr. 50/1990 şi pct. 11 al Anexei II din Ordinul nr. 125/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 622/28.02.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecata cauzei, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor B. şi C. şi cererea de majorare a onorariului de expert.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantele B. şi C. au declarat apel.

Prin decizia nr. 4026/05.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul reclamantelor.

Împotriva acestei decizii, B. şi C. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 508 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., argumentele expuse vizând exclusiv cele două motive de revizuire de la pct. 1 şi 5.

Prin decizia nr. 2545/07.05.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire, reţinând în esenţă că argumentele expuse în motivarea revizuirii nu întrunesc exigenţele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că fundamentul revizuirii a privit doar formal şi dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nefiind dezvoltate argumente din care să rezulte că părţile au întemeiat revizuirea şi pe aceste dispoziţii legale, aşa încât temeiurile de drept examinate s-au fondat exclusiv pe dispoziţiile art. 509 (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentele au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, au susţinut că au fost nesocotite necompetenţa şi posibilităţile date de legiuitor atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

În continuare, au prezentat argumente referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., arătând că cererea lor îndeplineşte condiţia lucrului cerut, întrucât au fixat cadrul, limitele şi obiectul litigiului, iar înscrisurile pe care le-au depus în susţinerea cererii de revizuire întrunesc cerinţele cerute de legiuitor.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au prezentat argumente de ordin teoretic şi au susţinut că la termenul din 07.05.2021 instanţa le-a respins cererea de acordare a unui nou termen pentru depunerea de noi probe, fiindu-le încălcate drepturile la apărare şi la un proces echitabil.

Recurentele au mai relevat că instanţa nu a ţinut cont de prevederile din Decretul nr. 499/1973 şi de faptul că în mai multe litigii identice colegi de-ai acestora au avut câştig de cauză, sens în care au indicat decizia nr. 4445/14.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2017, sentinţa civilă nr. 99/21.02.2018 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi sentinţa civilă nr. 161/20.03.2019 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În final, au subliniat că în cadrul acestor litigii au fost efectuate rapoarte de expertiză de care instanţele au ţinut cont, în timp ce în dosarul dumnealor instanţa nu a dat eficienţă raportului de expertiză efectuat.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Obiectul recursului îl constituie decizia nr. 2545/07.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale într-o cerere de revizuire, ce a fost analizată de către instanţă în limitele motivelor de la art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire a deciziei nr. 4026/05.11.2020, pronunţată în apel într-un litigiu de muncă.

Articolul 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Articolul 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Raportat la aceste dispoziţii legale, decizia nr. 4026/05.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind, deci, supusă recursului.

De aceea, în temeiul art. 513 (5) C. proc. civ., nici decizia nr. 2545/07.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în revizuire, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, fiind la rândul ei, definitivă.

Singura ipoteză în care calea de atac a recursului este recunoscută de lege, atunci când pe calea revizuirii este atacată o hotărâre definitivă, este, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cea în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţie care nu poate fi reţinută în cauză; astfel cum s-a arătat mai sus, revizuirea a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În aceste condiţii, sunt pe deplin incidente considerentele expuse anterior, care demonstrează inadmisibilitatea demersului judiciar de faţă.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele B. şi C. împotriva deciziei nr. 2545/07.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.