Recusal rejection appeal inadmissible before final merits judgment under legal principle of appeals

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a tuturor completelor de recurs ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, precum şi cererea de recuzare a doamnei judecător A., a respins ca inadmisibilă nulitatea soluţiei de respingere a reexaminării taxei de timbru aferente cererii de recuzare a completului nr. 1 şi a suspendat judecata cererii de recuzare a completului nr. 1 până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sesizare dispusă prin încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Prin încheierea din 5 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis sesizarea din oficiu şi a îndreptat omisiunea vădită din încheierea de şedinţă din 4 aprilie 2017, în sensul că se va menţiona în dispozitiv faptul că dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererilor de recuzare sunt supuse recursului fie în 5 zile de la comunicarea încheierii de eventuală admitere a cererii de recuzare a completului C1, fie odată cu încheierea de eventuală respingere a cererii de recuzare a completului C1.

La data de 18 mai 2017, recurentul B. a formulat recurs împotriva încheierii din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie şi îndreptată prin încheierea de la 05.04.2017.

Prin memoriul de recurs, recurentul a indicat motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, respectiv art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Susţine nelegala respingere ca inadmisibilă a incompatibilităţii absolute a tuturor completelor de recurs ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, eronat privite şi înţelese ca o recuzare, nelegala respingere ca inadmisibilă a incompatibilităţii absolute a doamnei judecător A., eronat înţeleasă ca o recuzare, precum şi pentru respingerea nelegală, ca inadmisibilă, a reexaminării taxei de timbru aferente cererii de recuzare a completului 1, decisă de judecător A.., incompatibilă absolut în recursul declarat la curtea de apel, ca urmare a hotărârii greşite, dispuse de aceeaşi persoană, în acelaşi dosar, pe când era judecător la tribunal.

Subsumat motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul consideră că trebuia să fie citat conform art. 159 şi art. 160 alin. (1) C. proc. civ., instanţa încălcând principiile oralităţii (art. 15 C. proc. civ.) şi contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.).

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa a confundat incompatibilitatea absolută cu recuzarea, aplicând greşit normele de drept material prevăzute de art. 46 şi art. 47 din C. proc. civ. şi calificând greşit cererile formulate.

Intimata ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de inadmisibilitate a recursului, în raport de împrejurarea că recursul împotriva încheierii din 4 aprilie 2017 a fost declarat la 18 mai 2017, deşi nu a fost pronunţată hotărârea pe fond, definitivă.

Prin încheierea din 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 12 iunie 2017 petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013, arătând că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), referitor la obligarea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2), referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), privind liberul acces la justiţie, art. 24, privind dreptul la apărare, art. 52, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

La 2 noiembrie 2017 petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

În cuprinsul punctului de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că această dispoziţie legală limitează criticile la care poate fi supusă hotărârea instanţei de fond doar la normele de drept material şi, în consecinţă, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

La 14 martie 2018, petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41, art. 43 alin. (1) şi art. 45 C. proc. civ., apreciind că aceste texte legale sunt ineficiente în măsura în care nu prevăd nicio modalitate de reglementare a soluţionării excepţiei incompatibilităţii absolute, calificată, eronat, de instanţa a cărei încheiere se atacă drept o cerere de recuzare.

La 20 martie 2018 recurentul B. a transmis prin fax concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi a prevederilor art. 41, art. 43 alin. (1) şi art. 45 C. proc. civ., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a solicitat, totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecaţii recursului declarat, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.

Prin încheierea din 20 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.1, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul B. şi sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013, formulată de petentul B., neavând legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru, faţă de actualul stadiu procesual.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 pct. 8 C. proc. civ., formulată de petentul B., neavând legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru, faţă de soluţia propusă prin raport.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în complet de filtru, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Urmarea a soluţionării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prin decizia nr. 473 din 8 iulie 2021, pronunţată în dosarele x/2018 şi nr. y/2018, cauza a fost repusă pe rol fiind acordat termen, în complet de filtru, la 15 decembrie 2021.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, obiectul recursului îl reprezintă încheierea din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie şi îndreptată la data de 05.04.2017, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de recuzare a tuturor completelor de recurs ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, respingerea ca inadmisibilă a cererii de recuzare a doamnei judecător A., respingerea ca inadmisibilă a nulităţii soluţiei de respingere a reexaminării taxei de timbru aferente cererii de recuzare a completului 1 şi suspendarea judecării cererii de recuzare până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sesizare dispusă prin încheierea din 18.01.2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Din lecturarea textului de lege enunţat, rezultă că recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi exercitat numai de către părţi, odată cu hotărârea pronunţată pe fond şi rămasă definitivă şi numai după ce sunt îndeplinite aceste condiţii, recursul se poate declara împotriva încheierii la instanţa superioară în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2):

"Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

Se constată că la momentul promovării recursului (18 mai 2017), hotărârea definitivă pe fond nu se pronunţase, iar prin încheierea din 4 aprilie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a suspendat judecarea cererii de recuzare până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, încheierea recurată a fost pronunţată la 4 aprilie 2017, deşi hotărârea pe fond, definitivă, nu a fost dată, motiv pentru care recursul pendinte promovat la data de 18 mai 2017 împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea este inadmisibil.

Se impune precizarea faptului că potrivit dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., hotărârile pronunţate în temeiul art. 442-443 (în cauză încheierea de îndreptare din 05.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, sau înlăturarea dispoziţiilor ori completarea dispozitivului.

Faţă de prevederile art. 446 C. proc. civ., în condiţiile în care încheierea din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, la rândul ei, încheierea pronunţată în temeiul art. 442, 443 C. proc. civ. nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. împotriva încheierii din 04.04.2017, îndreptată prin încheierea din 05.04.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. împotriva încheierii din 04.04.2017 şi a încheierii din 05.04.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.