Appellate court's improper remand to first instance instead of retaining merits after annulment violates Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25 aprilie 2019 şi înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. şi D. S.R.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 150.000 Euro reprezentând preţ achitat conform promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x din 18.04.2018, de BNP E.; obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 150.000 euro reprezentând despăgubire pentru prejudiciu cauzat conform art. 1544 alin. (2) teza finală C. civ.. obligarea pârâtelor în solidar la plata dobânzii legale calculate la suma de 150.000 euro achitată de către reclamanţi în data de 18.04.2018.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382 şi art. 1544 din C. civ.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 02 mai 2019 în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Dolj, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale specializate a secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj, invocată, din oficiu, de către instanţă şi în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect pretenţii, formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. şi D. S.R.L., în favoarea secţiei a-II-a Civile a Tribunalului Dolj. A fost trimis dosarul secţiei a-II-a Civile a Tribunalului Dolj competente să judece în prima instanţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale specializate a secţiei I Civile a Tribunalului Dolj în soluţionarea prezentei cauze, a reţinut că litigiul este de competenţa secţiei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Dosarul a fost versionat şi înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civilă, sub nr. x/2019*.

Pârâta S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor A. şi B. în ceea ce priveşte pretenţiile formulate în cele 4 petite, faţă de S.C. D. S.R.L..

Pe cale reconvenţională, a solicitat obligarea reclamanţilor-pârâţi, în solidar, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de lipsa de folosinţă a spaţiului din Craiova, str. x, Dolj, etaj 5 din imobil- clădire, având CF x a UAT Craiova, nr. cad. x, în urma refuzului de a radia notarea din CF a imobilului x (de după compartimentare), privind precontractul x/2018 şi ipoteca legală, fapt ce i-a adus imposibilitatea de a încheia contracte care să îi aducă profit pentru acest spaţiu, aflat în proprietate S.C. D. S.R.L..

Pârâta-reclamantă S.C. D. S.R.L. a solicitat despăgubiri de la data punerii în întârziere prin notificarea nr. x/2019 din 05.03.2019 şi până la radierea acestei notări, evaluând lipsa de folosinţă a suprafeţei utile de 159,4 mp aflaţi sub notare 62.5 RON/mp/lună, adică în total la 9.962,5 RON/lună.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamanţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest dosar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1357 şi următoarele C. civ.

Pârâta S.C. C. S.R.L., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.

Totodată, a solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta C. S.R.L. a depus cerere de chemare în garanţie a D. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în judecată şi va fi obligată S.C. C. S.R.L. la plata sumelor de bani solicitate de reclamanţi, să admită cererea de chemare în garanţie şi să dispună obligarea D. S.R.L. la plata acestor sume către S.C. C. S.R.L..

De asemenea, a solicitat obligarea chematei în garanţie la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 197 din 07.08.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii-pârâţi A. şi B., împotriva pârâţilor S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.; au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 150.000 EURO reprezentând preţ achitat, suma de 30.000 EURO reprezentând despăgubiri şi dobânda legală calculată, pentru suma de 150.000 EURO, începând cu data achitării, 18.04.2018 şi până la plata efectivă; s-a respins cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâta S.C. C. S.R.L.; s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. D. S.R.L.; au fost obligate pârâtele către reclamanţi la plata sumei de 17.927 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâtele D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Prin decizia nr. 376/2021 din 10 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost admise apelurile formulate de pârâtă D. S.R.L. şi pârâta C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 197 din 07.08.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B..

A fost anulată sentinta şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instantă.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, admiterea apelului formulat de subscrisa, anularea hotărârii de fond şi reţinerea cauzei spre soluţionare la instanţa de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut, în speţă, că în mod nelegal instanţa de apel a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

A arătat că şi-a întemeiat cererea de apel pe dispoziţiile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., iar pârâta C. S.R.L. a formulat apel, solicitând în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ. anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanţa de apel analizând sentinţa trebuia să reţină cauza spre rejudecare, având în vedere că instanţa era investită să judece cererea de apel în limitele dispoziţiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ. şi chiar dacă a fost investită cu cererea de apel formulată de către S.C. C. S.R.L. prin care a solicitat aplicarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să motiveze de ce face aplicarea acestui articol de lege, în detrimentul celui invocat de către S.C. D. S.R.L.

A susţinut că art. 480 alin. (3) C. proc. civ. care permitea trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe a fost aplicat greşit de instanţa de apel. Interpretarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul înţelesului sintagmei "prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului", este că aceste prevederi legale se regăsesc doar în situaţiile în care prima instanţă, în mod eronat, a admis excepţii, precum inadmisibilitatea, autoritatea de lucru judecat, lipsa calităţii procesuale active sau pasive, prescripţiei, tardivităţii etc, nu şi situaţia în care prima instanţă a dispus formal asupra fondului cererii prin respingerea acţiunii ca neîntemeiată sau prin admiterea acesteia în tot sau în parte, însă există lacune sau inadvertenţe ale motivării, lipsuri ale probatoriului, sau orice altă situaţie care ar putea fi calificată ca nefiind o reală cercetare a fondului.

Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă C., prin întâmpinare, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate se constată că acestea permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la regulile de procedură ce privesc soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel.

Recurenta a invocat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece din dezvoltarea criticilor formulate, nu rezultă niciun element de natură a se subsuma ipotezei reglementate de acesta, care prevede "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", iar în cauză, nu se indică normele de drept material greşit aplicate sau încălcate.

Cu toate acestea, excepţia nulităţii recursului nu va fi primită pe motiv că, aceasta poate viza cererea de recurs în întregul său şi nu doar anumite critici pe care recurenta le încadrează într-un motiv sau altul de nelegalitate.

Astfel, urmează a fi analizat recursul din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, având în vedere următoarele considerente.

În mod prioritar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)".

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Anularea hotărârii primei instanţe, după admiterea apelului, intervine în ipotezele descrise de art. 480 alin. (3)-(6) C. proc. civ.

Motivele care ar putea determina anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sunt prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul acestui text, instanţa de apel ar putea să anuleze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie în două situaţii şi anume, atunci când prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (deci, pe cale de excepţie), respectiv atunci când judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel, ori prin întâmpinare, trimiterea spre rejudecare putând fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

Anulând sentinţa, instanţa de apel în mod nelegal a trimis litigiul spre rejudecare la prima instanţă în condiţiile în care cele două ipoteze avute în vedere de legiuitor, mai sus evocate, nu se regăsesc în speţă.

Judecata în primă instanţă nu s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar tribunalul nu a soluţionat procesul în temeiul unei excepţii procesuale, ci a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunţându-se asupra tuturor capetelor cererii reclamantei, cererii reconvenţionale formulată de pârâta S.C. D. S.R.L. şi cererii de chemare în garanţie, formulată de pârâta S.C. C. S.R.L..

Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., care permiteau trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, Înalta Curte apreciază că, soluţia legală, după admiterea apelului şi anularea hotărârii apelate, era de reţinere a procesului spre judecare de instanţa de apel.

Instanţa de apel a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ., ca urmare a nemotivării hotărârii de către prima instanţă şi a dispus admiterea apelurilor formulate de pârâte, anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Conform art. 480 alin. (6), când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o soluţie susceptibilă de recurs dacă e cazul.

Potrivit normei legale citate rezultă fără echivoc că instanţa de apel anulând sentinţa primei instanţe, care a judecat în fond, ca urmare a ivirii unui alt motiv de nelegalitate decât necompetenţa, în speţă nemotivarea hotărârii, va reţine cauza spre judecare, aşa încât şi din perspectiva acestui text de lege, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă este lipsită de temei legal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi faţă de limitele investirii, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia recurată şi va trimitere cauza spre rejudecare pe fond instanţei de apel.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă C. prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 376/2021 din 10 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează în parte decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare pe fond instanţei de apel.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.