RCA insurance liability: Cassation annulment for failure to properly frame moral damages calculations as legal errors under Cassation grounds

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Timiş, sub număr de dosar x/2017, reclamanţii A. şi B., în nume proprii precum şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorilor C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A. şi intervenienta forţată H., se solicită instanţei ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată în cauză să se dispună:

1. Obligarea persoanei responsabile civilmente la plata sumei de 2.357,4 RON reprezentând despăgubiri materiale ca urmare a vătămărilor corporale suferite de reclamanţi în urma accidentului rutier din data de 04.09.2016, cauzat de intervenientul forţat;

2. Obligarea persoanei responsabile civilmente la plata sumei totale de 85.000 euro, reprezentând daune morale, respectiv: 15.000 euro pentru A., 10.000 euro pentru B., 25.000 euro pentru GHEREBEANU lOSIF-SIMION, 15.000 euro pentru D., 10.000 euro pentru E., 10.000 euro pentru F. şi obligarea persoanei responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată antrenate cu soluţionarea prezentei cauze.

Legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă funcţională declanşat între secţia a II-a Civilă şi secţia I Civilă a Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 259 din 31 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a stabilit în favoarea secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Timiş, competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de A. şi B., în nume proprii precum şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorilor C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A. şi intervenientul H., având ca obiect pretenţii.

Dosarul a fost reînregistrat la 7 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2017

Prin sentinţa civilă nr. 117/PI din 12 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorilor C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta G. S.A. şi intervenienta forţată H. şi, în consecinţă: a obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 2357,4 RON cu titlu de daune materiale; a obligat pârâta la plata către reclamantul C. a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul D. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul E. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul F. sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost respinsă în rest, acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 993 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel, atât reclamanţii A., B., C., D., F. şi E., cât şi pârâta S.C. G. S.A..

Prin decizia civilă nr. 857 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de reclamanţii C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 117/PI din 12 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A. şi cu intervenienta forţată H..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a majorat la 70.000 RON cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată pârâta S.C. G. S.A. în favoarea reclamantului C. şi la 20.000 RON cuantumul daunelor la plata cărora a fost obligată pârâta S.C. G. S.A. în favoarea reclamantei D..

Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei primei instanţe.

A fost respins apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de reclamanţii A., B., E. şi F., precum şi apelul declarat de pârâta S.C. G. S.A.

A fost obligată pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 1.076,25 RON către reclamantul C., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A fost obligată pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 713,75 RON către reclamanta D., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În temeiul dispoziţiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost obligată pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 790 RON către Comuna Orţişoara, reprezentând cota din taxa judiciară de timbru pentru care reclamanţii C. şi D. au beneficiat de reducere, prin încuviinţarea ajutorului public judiciar.

S-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive, a unei copii certificate a hotărârii de faţă, Consiliului Local Orţişoara, în vederea urmăririi executării creanţei fiscale stabilită în sarcina pârâtei S.C. G. S.A.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta G. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 857 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În argumentarea recursului, se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi o parte dintre motivele pe care se întemeiază decizia recurată sunt contradictorii.

În opinia recurentei, instanţa de apel a încălcat şi normele de drept material în materie de asigurări de răspundere civilă obligatorii, întrucât nu a ţinut seama de practica judiciară depusă de societatea recurentă, nu a menţionat în considerentele hotărârii motivele pentru care aceasta nu a fost reţinută şi nici nu a făcut o analiză teoretică corectă a criteriilor orientative generale şi speciale în funcţie de care se stabileşte întinderea prejudiciului moral, aceste criterii nefiind aplicate efectiv şi neregăsindu-se, decât aparent, în justificarea daunelor morale acordate.

Arată că înţelege să invoce motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Susţine că instanţa de apel nu a făcut nicio referire la jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei, nu a procedat la analizarea acesteia şi implicit nu a specificat motivele pentru care aceasta nu a fost deloc reţinută, fiind astfel înlăturată fără nicio motivare, lucru nepermis conform regulilor de procedură anterior precizate, întrucât un proces echitabil presupune din partea instanţei examinarea în mod real a problemelor esenţiale care i-au fost supuse spre analiză de fiecare parte.

Următoarea critică adusă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constă în faptul că motivarea unei hotărâri nu trebuie să fie contradictorie, or, deşi instanţa de apel apreciează şi motivează respingerea apelului pârâtei ca fiind nefondat, reţinând în mod expres că la individualizarea daunelor morale trebuie să se aibă în vedere şi soluţiile jurisprudenţiale din cauze similare precum şi faptul că particularităţile speţei impun evaluarea prejudiciului nu numai din prisma numărului de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, nu ţine cont de jurisprudenţa depusă de recurentă, totalizând trimiteri la 8 (opt) cazuri de hotărâri pronunţate în perioada 2015-2018, însă ca şi motiv de admitere a apelului reclamanţilor-apelanţi face trimitere la 3 hotărâri pronunţate în perioada 2016-2019 justificând relevanţa în prezenta cauză, sub aspectul mediei de 1.000 RON/zi de îngrijire acordate, prin raportarea sumelor admise în speţele respective doar la numărul de zile de îngrijiri medicale.

Cât priveşte raţionamentul instanţei la evaluarea prejudiciilor nepatrimoniale, acesta este apreciat de către recurentă ca fiind unul eronat şi nelegal, prin soluţia dată încălcându-se atât prevederile art. 264 C. proc. civ. prin care se prevede că "instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor", cât şi cele ale art. 2213 C. civ. şi art. 50 din Norma 23/2014 (în vigoare la data încheierii contractului RCA) prin care legiuitorul a prevăzut următoarele: la art. 2213 "Asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale", art. 50 La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:... f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România".

Precizează că în baza mai multor hotărâri judecătoreşti depuse la dosar, G. S.A. a susţinut că sumele acordate de prima instanţă sunt nejustificat de mari în raport cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, însă instanţa de apel nu le-a analizat şi le-a înlăturat nemotivat de la soluţionare cauzei.

Practica judiciară a arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale trebuie să se aibă în vedere, pe de o parte, dreptul părţii civile de a primi o compensaţie materială faţă de prejudiciul moral suferit, iar pe de altă parte, această compensaţie să nu ducă la o îmbogăţire fără justă cauză; în acordarea acestor despăgubiri trebuie să se ţină cont şi de realităţile economico-sociale, pentru a se evita discrepanţele între sumele acordate şi realitatea economică din ţara noastră, realitate care constituie cadrul în care despăgubirile urmează a-şi atinge scopul compensatoriu.

Apreciază că sumele acordate intimaţilor B., E., F., C., D. depăşesc cu mult în cuantum despăgubirile stabilite prin hotărâri definitive şi irevocabile în speţe cu vătămări corporale cu un număr de zile de îngrijiri medicale apropiate celor in prezenta cauză.

De asemenea, consideră că instanţa de apel a majorat cuantumul daunelor morale acordate intimaţilor C., D. de la suma de 10.000 RON, respectiv 5.000 RON la suma de 70.000 RON, respectiv 20.000 RON, fără a ţine cont de jurisprudenţa din România, limitându-se a face trimitere la 3 hotărâri judecătoreşti dintre care 2 sunt cazuri cu consecinţe mai grave decât în prezenta speţă.

Enumeră decizii de practică pe care le consideră relevante în cauză.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel, iar în urma trimiterii spre rejudecare să se pronunţe o nouă hotărâre, în sensul diminuării cuantumului daunelor morale şi acordării acestora la nivelul jurisprudenţei în materie.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B., în nume proprii precum şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorilor C., D., E. şi F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul-reclamant B. a solicitat cheltuieli de judecată, sens în care a depus dovada achitării onorariului avocaţial în cuantum de 3570 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 iunie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a fost admis în principiu recursul şi a fost acordat termen pentru discutarea excepţiei nulităţii recursului şi pentru soluţionarea recursului, cu citarea părţilor.

Recurenta-pârâtă G. S.A. a depus note scrise prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă G. S.A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta-pârâtă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Se constată că susţinerile ce vizează pct. 5 şi 6 ale art. 488 C. proc. civ. sunt invocate în mod formal, având în vedere că nu s-au dezvoltat critici care să susţină faptul că hotărârea atacată că a fost dată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv că este contradictorie, astfel cum pretinde recurenta.

Argumentele recurentei-pârâte vizează nemulţumirea acesteia cu privire la faptul că instanţa de apel a majorat despăgubirile acordate fără a ţine cont de legislaţia şi jurisprudenţa din România, "limitându-se a face trimitere la 3 hotărâri judecătoreşti dintre care 2 sunt cazuri cu consecinţe mai grave decât în prezenta speţă", aspecte care nu sunt de natură a determina admiterea cererii de recurs din perspectiva dispoziţiilor invocate.

Se impune precizarea faptului că aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii şi solicitarea recurentei de diminuare a sumelor acordate cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

În egală măsură, în ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta vizează în realitate modul de calcul al daunelor morale în aplicarea criteriilor de evaluare a prejudiciului, susţinându-se că instanţa de apel nu ar fi ţinut cont de legislaţia şi jurisprudenţa din România, deşi, pentru casarea unei hotărâri, recurenta nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală fiind cea a dezvoltării motivelor de recurs cu susţinerea greşelilor săvârşite de instanţa de apel cu privire la decizia atacată şi arătarea modului în care decizia instanţei de apel nu este conformă legii.

Împrejurarea că se indică anumite dispoziţii (art. 264 C. proc. civ., art. 50 din Norma 23/2014 şi ale art. 2213 C. civ. etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, pârâta s-a rezumat strict la a exprima critici cu privire la modul de calcul al daunelor morale în aplicarea criteriilor de evaluare a prejudiciului şi nicidecum la faptul că instanţa nu ar fi avut în vedere criteriile prevăzute de lege, făcând referire, totodată, la elementele de fapt reţinute de instanţa de apel, la modul de apreciere al probelor, la împrejurarea că instanţa nu s-a raportat la jurisprudenţa pe care pârâta o apreciază ca fiind relevantă în materie, aspecte ce contravin specificului căii de atac a recursului.

În condiţiile în care, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situaţii de fapt, trimiterile la doctrina şi jurisprudenţa în materie, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs, astfel că, aceste aspecte nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 857 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatului B. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-pârâte G. S.A. la plata sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRI ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 857 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă G. S.A. la plata sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.