Pension dispute: inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of social insurance matters from extraordinary review

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum şi valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa nr. x/11.10.2018 emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanţei de fond să lămurească dispozitivul sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate şi înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la datele de 02.07.2019, 19.08.2019 şi respectiv 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esenţă, ca instanţa să lămurească sentinţa nr. 2911/22.05.2019 sub aspectul soluţiei pronunţate în condiţiile în care paratele nu au formulat întâmpinări şi în care nu au fost soluţionate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 26 iunie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând instanţei să dispună admiterea cererii în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinţei nr. x/2018, eliberată de S.C. PROGRESUL S.A. cu privire la sporul de vechime, spor de fidelitate, etc. şi pronunţarea instanţei asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 444 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 şi a respins cererea de valorificare a adeverinţei nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2019 şi sentinţei civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs, fără a-şi încadra susţinerile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de către A..

Intimatele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 nu au formulat întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este o hotărâre definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., hotărârile pronunţate în temeiul art. 442-443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea dispozitivului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Pe fondul litigiului, reclamanta A. a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii promovate - contestaţie decizie de pensionare - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că, faţă de prevederile art. 446 C. proc. civ., decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ce formează obiectul prezentului recurs, hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului, asupra unor cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 443, 444 C. proc. civ., nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.