Competence for civil liability actions against public administration: plaintiff’s election of court via claim content versus electronic transmission.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2020 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.987.214 RON, cu titlu de prejudiciu material cauzat reclamantei prin emiterea, în mod nelegal şi netemeinic, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.04.2016 şi, ulterior, a deciziei de impunere nr. x/26.06.2016.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1357 din C. civ.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu a indicat, în concret, fapta ilicită imputată instituţiei, necesară pentru a se stabili inclusiv legea aplicabilă prin raportare la data săvârşirii, iar instanţa de judecată nu se poate substitui părţii pentru determinarea unei eventuale fapte prejudiciabile.

La data de 19 februarie 2021 reclamanta a solicitat, prin răspunsul la întâmpinare, lărgirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză a DIRECŢIEI GENERALE A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI.

Prin sentinţa civilă nr. 228/2021 din 24 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală, în favoarea Tribunalului Iaşi.

Tribunalul Bacău a analizat, cu prioritate excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a reţinut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei derivă din pretenţii civile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală.

Competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cereri izvorâte dintr-o asemenea faptă este reglementată de art. 113 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Toate aceste instanţe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, sediul pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău este în Bacău, iar sediul reclamantei este în str. x, judeţul Iaşi.

Faţă de motivele de fapt invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât la sediul societăţii reclamante care se află în raza de competenţă a Tribunalului Iaşi.

Prin înaintarea acţiunii la data de 24 august 2020, prin email, către Tribunalul Iaşi reclamanta şi-a exprimat opţiunea pentru această instanţă, conform art. 116 din C. proc. civ., nefiind posibil ca alegerea competenţei de soluţionare efectuată de către reclamantă să fie eludată prin viza preşedintelui secţiei a II-a civile a Tribunalului Iaşi care a redirecţionat cererea de chemare în judecată către Tribunalul Bacău.

Competenţa teritorială relativă aparţine Tribunalului Iaşi, faţă de ipotezele arătate de art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. şi faţă de manifestarea de voinţă a reclamantei, astfel că această instanţă a devenit competentă să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, la data de 14 aprilie 2021.

Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 505/2021/CA din 10 iunie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei soluţii, Tribunalul Iaşi a reţinut, la rândul său, că litigiul dedus judecăţii are ca obiect o cerere al cărei temei rezidă în răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1357 din C. civ., însă a considerat că, din perspectiva identificării instanţei competente teritorial, modul în care reclamanta a înţeles să facă aplicarea art. 116 din C. proc. civ., privind alegerea instanţei, rezultă din antetul cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căruia este menţionat drept destinatar al acţiunii Tribunalul Bacău.

Tribunalul Iaşi a mai învederat că simpla înaintare a acţiunii pe adresa de e-mail a Tribunalului Iaşi nu echivalează cu o alegere efectivă, asumată, a competenţei acestei instanţe, cu atât mai mult cu cât de la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Bacău şi până la termenul de judecată la care s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, reclamanta nu a formulat nicio precizare privind intenţia sa reală de a sesiza o altă instanţă decât cea care era învestită la momentul respectiv, formulând în faţa Tribunalul Bacău, inclusiv o cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Iaşi a apreciat că manifestarea de voinţă a reclamantei a fost aceea de a alege competenţa Tribunalului Bacău, instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 iulie 2021.

Prin decizia nr. 4670 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal fiind declinată în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2021*, la data de 10 noiembrie 2021.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a observat poziţia convergentă a celor două instanţe asupra obiectului şi cauzei cererii de chemare în judecată, atât Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, cât şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reţinând că obiectul cauzei derivă din pretenţii civile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1357 din C. civ., iar normele procedurale aplicabile în materia determinării instanţei competente teritorial sunt cele reglementate de C. proc. civ. (fără ca vreuna dintre instanţele aflate în conflict să evoce prevederile Legii nr. 554/2004 sau vreun caracter al cauzei de litigiu ce ar intra în sfera contenciosului administrativ).

S-a arătat că potrivit art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., "conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict".

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere aspectele reţinute la punctele 17-19 ale Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunţate de Completul competent să judece recursul în interesul legii, referitoare la maniera de reglementare a competenţei materiale procesuale specializate, astfel cum este aceasta tratată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv faptul că dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Astfel, competenţa de soluţionare a conflictului negativ revine secţiei din cadrul instanţei superioare şi comune, având aceeaşi specializare cu cea aparţinând secţiei sau completului instanţei în faţa căreia a fost sesizat conflictul.

În raport de dispoziţiile legale indicate mai sus, precum şi de cele ale art. 19 alin. (2), raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat că, în raport de natura litigiului, instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict este secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu secţia de contencios administrativ şi fiscal, ambele astfel de instanţe reţinând caracterul civil al cauzei ce are drept părţi profesionişti, respectiv autorităţi publice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 26 august 2020, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 129 alin. (1) şi (2) pct. 3 din C. proc. civ. "necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Acţiunea introductivă este întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 din C. civ., având ca obiect obligarea pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău la plata sumei de 1.987.214 RON, cu titlu de prejudiciu material cauzat reclamantei A. S.R.L. prin emiterea, în mod nelegal şi netemeinic, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.04.2016 şi, ulterior, a deciziei de impunere nr. x/26.06.2016.

Instanţa supremă reţine că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 111 din acelaşi act normativ, "cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

Având în vedere că în cauza de faţă competenţa teritorială este una alternativă şi de ordine privată, normele incidente sunt cele prevăzute de art. 107 coroborate cu cele ale art. 111 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Prin art. 113 din C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, deoarece în alin. (1) pct. 9 se stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Odată sesizată în mod legal de către reclamant una dintre instanţele competente alternativ, în temeiul dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâta din cauză, nici instanţa de judecată nu pot contesta opţiunea acestuia şi nu pot invoca competenţa teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu consecinţa încălcării voinţei reclamantului.

Reclamanta A. S.R.L. a înţeles să sesizeze Tribunalul Bacău, instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, aspect care rezultă, fără echivoc, din conţinutul cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că apărătorul ales al reclamantei a transmis cererea de chemare în judecată pe adresa de e-mail a Tribunalului Iaşi nu prezintă relevanţă, atâta timp cât Tribunalul Iaşi nu a procedat la înregistrarea ei, ci a înaintat-o, pe cale administrativă, Tribunalului Bacău.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 107, art. 111 şi art. 116 din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2021.