Contractual service fees barred by res judicata? Distinct legal bases defeat triple identity requirement

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei solicitând:

1. obligarea pârâtului-debitor la plata imediată şi integrală a creanţei în sumă totală de 745.209,17 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de societatea reclamantă pentru organizarea şi desfăşurarea participării agenţilor economici din România la Târgurile Internaţionale/Misiunile Economice organizate de Ministrul Economiei în cadrul "Programului de Promovare a Expertului pe anul 2013, după cum urmează: pentru Târgul Internaţional ISH 2013 Frankfurt care s-a desfăşurat în perioada 12-16.03.2013, societatea reclamantă a prestat servicii în sumă de 675.499,22 RON, aşa cum reiese din dosarele de decont şi facturile depuse la sediul paratului-debitor; pentru Misiunea Economică de la Londra, Marea Britanie care s-a desfăşurat în perioada 04-08.03.2013, societatea reclamantă a prestat servicii în sumă de 69.709,95 RON, aşa cum reiese din dosarele de decont şi facturile depuse la sediul pârâtului-debitor.

2. obligarea pârâtului-debitor la plata sumei totale de 191.423,16 RON reprezentând dobânzile legale penalizatoare datorate de acesta pentru întârzierea în plata aferentă perioadei cuprinsă între data scadentă a fiecărei facturi neachitate şi până la data de 15.02.2016, compusă din:

- suma de 170.787,36 RON reprezentând dobânzile legale penalizatoare aferente creanţei în sumă de 675.499,22 RON datorate pentru perioada cuprinsă între data scadenţei fiecărei facturi transmise pârâtului-debitor şi neachitată până la data de 15.02.2016, aşa cum rezultă din situaţia/calculul cuprinsă în anexa 1;

- suma de 20.635,80 RON reprezentând dobânzile legale penalizatoare aferente creanţei în sumă de 69.709,95 RON datorate pentru perioada cuprinsa între data scadenţei fiecărei facturi transmise paratului-debitor si neachitata pana la data de 15.02.2016, aşa cum rezulta din situaţia/calculul cuprinsa in anexa 2.

3. obligarea pârâtului-debitor la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de reclamantă faţă de partenerii externi cu care a colaborat pe plan local la organizarea celor două evenimente, determinat de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de plată de către pârâtul-debitor.

4. obligarea pârâtului-debitor la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

La 7 martie 2016, reclamanta şi-a precizat cererea sub aspectul modului de calcul al sumelor solicitate.

Prin sentinţa nr. 5653 din 26 septembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea precizată şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 745.209,17 RON reprezentând contravaloare servicii prestate, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata dobânzii penalizatoare calculate de la data scadenţei facturilor la data de 15.02.2016 şi plata daunelor morale. De asemenea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.859,18 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâtul Ministerul Economiei au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERŢ ŞI ANTREPRENORIAT (fostul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), împotriva sentinţei civile nr. 5653 din 26 septembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

A fost admis apelul formulat de apelantul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERŢ ŞI ANTREPRENORIAT (fostul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 5653 din 26 septembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016; a fost anulată sentinţa; s-a admis autoritatea de lucru judecat şi a fost respinsă cererea ca existând autoritate de lucru judecat.

La 14 septembrie 2020, A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În argumentarea recursului, se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Se arată că doar identitatea de părţi este întrunită în ceea ce priveşte prezentul dosar şi dosarul nr. x/2014, în cauză nefiind întrunite şi cerinţele vizând identitatea de obiect şi identitatea de cauză.

Un aspect foarte important în ceea ce priveşte nelegalitatea soluţiei pronunţate de către Curtea de Apel, apreciază recurenta, este reprezentat chiar de soluţia din dosarul nr. x/2014, în care capetele de cerere prin care s-a solicitat încheierea celor două contracte administrative au fost respinse ca lipsite de obiect şi interes, motivat de faptul că Târgul şi misiunea economică au avut deja loc şi sunt evenimente trecute. În ceea ce priveşte daunele, aceste capete de cerere au fost respinse ca fiind prescrise din perspectiva Legii nr. 554/2004; fiind un litigiu de contencios administrativ, au fost aplicate normele speciale de prescripţie şi decădere.

Subliniază asupra faptului că se punea în discuţie solicitarea de încheiere a unor contracte administrative şi, în niciun caz, temeinicia pretenţiilor din prezentul dosar, formulate în baza dispoziţiilor C. civ., cum în mod eronat a apreciat instanţa de apel în analiza autorităţii de lucru judecat.

Arată că în considerentele deciziei recurate, la pagina nr. 14, instanţa subliniază faptul că reclamanta avea la dispoziţie o singură acţiune contractuală în care să se stabilească existenţa şi întinderea obligaţiilor contractuale, aspect ce presupune existenţa unui contract. Or, câtă vreme în dosarul nr. x/2014 s-a stabilit imposibilitatea încheierii contractului administrativ (solicitarea fiind lipsită de obiect şi de interes), rezultă că reclamanta nu mai poate formula vreo altă acţiune (chiar în baza unui temei de drept distinct şi având o altă cauză), întrucât în prezenta cauză nu există contract, finalitatea urmărită fiind aceeaşi.

Apreciază soluţia instanţei vădit nelegală având în vedere faptul că în prezenta cauză lipseşte strict contractul administrativ ad probationem, însă raportul obligaţional s-a născut ca urmare a actelor şi faptelor realizate şi recunoscute de către intimată. Or, neînsuşirea fizică a contractului administrativ în sensul semnării lui, dar însuşirea tuturor condiţiilor de valabilitate nu conduce la înlăturarea obligaţiilor ce incumbă părţii adverse. Totodată, aceste aspecte nu conduc, în niciun caz, la incidenţa autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte o soluţie care analizează strict interesul semnării la acest moment a unui contract în format material, respectiv posibilitatea semnării având în vedere prestarea serviciilor de către reclamantă, anterior.

Conchizând, subliniază că cele două litigii, în raport de care s-a analizat autoritatea de lucru judecat, nu întrunesc tripla identitate de părţi, obiect şi cauză pentru ca excepţia să devină incidentă. În prezenta cauză vorbim strict despre pretenţii rezultate ca urmare a prestării unor servicii de către reclamantă, solicitate şi recunoscute expres de către partea adversă, or în dosarul nr. x/2014, instanţa s-a pronunţat asupra solicitării de încheiere a contractelor administrative şi de acordare a daunelor materiale şi morale strict din perspectiva Legii nr. 554/2004.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimatul-pârât Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (MEEMA) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa temeiului de drept, susţinând, în esenţă, că motivele de fapt arătate în cuprinsul cererii de recurs nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural, ci numai o netemeinică apreciere a unei excepţii, respectiv a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 24 noiembrie2021, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia la 9 februarie 2022.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de recurenta-pârâtă se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar în cauză se apreciază ca fiind fondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

În speţă, prin decizia civilă nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERŢ ŞI ANTREPRENORIAT (fostul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 5653 din 26 septembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016; a fost anulată sentinţa; s-a admis autoritatea de lucru judecat şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca existând autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat efectele juridice ale sentinţei civile nr. 1450/21.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 268/21.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pronunţate în dosarul nr. x/2014), prin prisma existenţei autorităţii de lucru judecat şi a reţinut, în mod eronat, că este îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzută de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.:

"nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Textul art. 431 alin. (1) C. proc. civ. reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, în manifestarea sa de excepţie procesuală, de natură a opri a doua judecată (bis de eadem re ne sit actio), în măsura în care este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Identitatea de părţi presupune participarea în ambele procese a aceloraşi persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal.

Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii, cât şi dreptul subiectiv invocat.

Cauza cererii de judecată reprezintă fundamentul pretenţiei afirmate, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituţia sau categoria juridică, ori de principiul de drept substanţial pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia.

În acest context, cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista autoritate de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluţionat litigiul pe un alt temei juridic.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, contrar celor reţinute prin decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, nu este întrunită cumulativ tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Referitor la părţi, se observă că atât în dosarul nr. x/2014, cât şi în prezenta cauza au figurat în calitate de reclamantă A. S.R.L. şi în calitate de pârât MINISTERUL ECONOMIEI, ENERGIEI ŞI MEDIULUI DE AFACERI (fost MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), fiind îndeplinită condiţia identităţii de părţi, aşa cum a reţinut instanţa de apel.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de obiect, se constată că dosarul nr. x/2014, demarat în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a avut ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI, ENERGIEI ŞI MEDIULUI DE AFACERI (fost MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI) să încheie contracte pentru cele două expoziţii/târguri internaţionale (Frankfurt 12-16.03.2013, respectiv Londra 04-08.03.2013). În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor materiale şi morale, respectiv să plătească sumele de 675.499,22 RON; 69.709,95 RON şi daune-interese, capăt de cerere, care a fost întemeiat şi a fost analizat din perspectiva Legii nr. 554/2004.

În cauza de faţă, demarată în temeiul dispoziţiilor C. civ., s-a solicitat obligarea MINISTERUL ECONOMIEI, ENERGIEI ŞI MEDIULUI DE AFACERI (fost MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI) la plata sumelor de 675.499,22 RON, respectiv 69.709,95 RON contravaloare serviciile prestate pârâtului pentru cele două expoziţii/târguri internaţionale (Frankfurt 12-16.03.2013, respectiv Londra 04-08.03.2013), la plata sumei de 191.423,16 RON dobânzi penalizatoare pentru neexecutarea la termen a plăţilor, 10.000 RON daune morale (pentru prejudiciu de imagine).

Însă, cât priveşte cel de-al treilea element - cauza - trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acţiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

Cu alte cuvinte, ceea ce interesează din punct de vedere al autorităţii de lucru judecat este cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi), care reprezintă fundamentul juridic al acesteia (temeiul juridic) şi care este distinctă de cauza acţiunii (causa petendi), prin care se înţelege scopul urmărit de partea care declanşează litigiul, iar cele două nu pot fi confundate.

Prin urmare, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut greşit existenţa autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care temeiul juridic al celor două cereri de chemare în judecată este diferit.

Cum în mod corect a susţinut şi recurenta-reclamantă A. S.R.L., litigiul ce a format dosarul nr. x/2014 a avut drept cauză refuzul autorităţii pârâte de a semna un contract, temeiul juridic al acţiunii l-a reprezentat Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar demersul a fost judecat de către instanţele de contencios administrativ şi fiscal, din perspectiva acestei legi, în baza acesteia fiind solicitate şi daunele materiale şi morale cauzate recurentei ca urmare a acestui refuz.

Capătul principal de cerere constând în obligaţia de a face (încheierea unor contracte referitoare la serviciile prestate de reclamantă la cele două târguri) a fost respins ca lipsit de obiect şi interes având în vedere prestarea deja a serviciilor ce formau obiectul înţelegerii dintre părţi, iar capetele subsidiare, constând în daune materiale şi morale, au fost respinse ca prescrise prin raportare la termenul de prescripţie 6 luni şi prin raportare la termenul de decădere de 1 an pentru formularea cererii în anulare, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 (sentinţa civilă nr. 1450 din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă).

În prezentul dosar temeiul juridic este altul şi anume dispoziţii din C. civ., în temeiul cărora au fost solicitate contravaloarea serviciilor cerute de pârât şi prestate de către reclamantă pârâtului, dobânzi legale aferente şi daune morale.

Aşa fiind, în cadrul litigiului ce a format dosarul nr. x/2014, instanţele de contencios administrativ şi fiscal au tranşat definitiv un alt litigiu între aceleaşi părţi, având o altă cauză, astfel că nu se pune problema menţinerii unei consecvenţe în judecată, în sensul că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre anterioară să nu fie contrazis printr-o altă hotărâre ulterioară.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) şi (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.