Health insurer's appeal inadmissible; arbitral award enforcement upheld for pharmacy.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de arbitrare înregistrată la 3 decembrie 2013 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 32.118,34 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno nr. x din 28.02.2011 şi sumei de 6.424,59 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite şi compensate eliberate în luna decembrie 2010, conform facturii storno nr. x din 28.02.2011.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 6 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 262/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 6 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 117/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 62 din data de 15.09.2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de arbitrare formulată de reclamantă.

2. Împotriva acestei hotărâri, la 10 septembrie 2019 a formulat acţiune în anulare pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ, în temeiul art. 608 lit. h) C. proc. civ., prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii arbitrale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, care prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa în favoarea uneia dintre secţiile civile ale aceleiaşi instanţe, specializate în litigii cu profesionişti.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019, iar prin sentinţa civilă nr. 32F din 11 iunie 2020, pronunţată de această instanţă, s-a respins acţiunea în anulare ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei sentinţe, la 25 februarie 2021, recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 25 martie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 7 decembrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva sentinţei civile nr. 32F din 11 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Având în vedere că litigiul are ca obiect contestarea unei hotărâri pronunţate în procedura arbitrajului, normele incidente sunt cele prevăzute în Cartea a IV - a intitulată "Despre Arbitraj" din C. proc. civ.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din acelaşi cod "procesele în curs de judecată precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a optat pentru regula potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, data începerii procesului este data sesizării Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv data de 3 decembrie 2013, context în care sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 545 din 03.08.2012, modificată prin Legea nr. 72 din 2013.

Potrivit art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pornirii procesului, în situaţia în care curtea de apel admite acţiunea, va anula hotărârea arbitrală şi va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze sau spre rejudecare tribunalului arbitral.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale evocate rezultă că hotărârea curţii de apel, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Modificarea dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. adusă prin Legea nr. 17 din 2017, potrivit căreia "hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului", nu este incidentă în cauză potrivit art. 27 C. proc. civ., întrucât este ulterioară datei începerii procesului.

De asemenea, conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului" iar, potrivit art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate şi în considerarea faptului că prin sentinţa recurată s-a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, rezultă că aceasta are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în vigoare la data pornirii procesului.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs întrucât se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 32F din 11 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 32F din 11 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.