Untimely appeal over unpaid stamp duty on dividend award left appellate ruling intact

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 24 februarie 2016, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016, precizată ulterior, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. Rm. Vâlcea la plata sumei de câte 378.229 RON precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au indicat dispoziţiile art. 202 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 908 din 24 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţi şi în consecinţă a fost obligată pârâta la plata sumei de 378.229 RON către cei doi reclamanţi şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.657 RON.

2. Împotriva sentinţei, la 5 iulie 2018, pârâta C. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv a obligării pârâtei la plata sumei de 165.814 RON.

Prin decizia civilă nr. 288/A-C din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de pârâtă, a fost schimbată sentinţa, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 34.530 RON brut, câte 17.265 RON pentru fiecare dintre reclamanţi şi, totodată, au fost obligaţi intimaţii la plata către apelantă a sumei de 9.177 RON, cheltuieli de judecată, câte 4.588,50 RON fiecare reclamant, din care suma de 3.000 RON reprezintă onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Împotriva acestei decizii, la 29 iulie 2020, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea motivului de casare recurenţii arată că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, întrucât în suma finală ce s-a acordat nu s-a inclus contravaloarea dividendelor şi a contractelor de finanţare nerambursabile societăţii.

Potrivit recurenţilor deşi instanţa a considerat că dividendele constituie pasiv şi nu trebuie avute în vedere la calcularea sumei globale, nu se indică nimic cu privire la contravaloarea dividendelor din intervalul 1 ianuarie 2015-2 iulie 2015.

Totodată, recurenţii au menţionat că prin neluarea în considerare a sumelor aferente contractelor de finanţare nerambursabile societăţii au fost încălcate dispoziţiile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1376/2004, întrucât împrumuturile nerambursabile nu reprezintă datorie a societăţii, prin urmare nu trebuiau incluse în calculul datoriilor pârâtei.

La data de 13 noiembrie 2020 intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile invocate de recurenţi nu se încadrează în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Prin rezoluţia din 14 octombrie 2020 s-a fixat în sarcina recurenţilor taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.521 RON potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi s-a dispus emiterea unei comunicări către aceştia cu menţiunea de a depune în termen de cel mult 10 zile de la primire, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 7 decembrie 2021.

La termenul din 7 decembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa a stabilit în sarcina recurenţilor taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 3.521 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceştia au fost înştiinţaţi cu privire la obligaţia de achitare a taxei, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, filele x, însă nu s-au conformat în acest sens. De asemenea, recurenţii nu au folosit nici mijlocul procesual reglementat de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind cererea de reexaminare, pentru a contesta această taxă judiciară de timbru.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi până la termenul de 7 decembrie 2021 recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de timbrare în temeiul art. 177 alin. (3) C. proc. civ., potrivit menţiunilor din adresă şi raportului prin care s-a consemnat potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ. această neregularitate procedurală a căii de atac, care atrage sancţiunea nulităţii, acte de procedură comunicate la 19 octombrie 2020, respectiv la 09 august 2021, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 493 alin. (5) din acelaşi cod şi va dispune anularea recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 288/A-C din 2 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 288/A-C din 2 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.