Jurisdictional conflict resolved: exclusive immovable-property jurisdiction upheld, real-property claim sent to Bacău Court.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 16.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- obligarea pârâtei la refacerea instalaţiei LEA 20 KV de medie tensiune ce îi traversează proprietatea prin înălţarea/mutarea stâlpilor de energie electrică astfel încât să se respecte prevederile legale şi normele tehnice în vigoare în ceea ce priveşte distanţa minimă pe verticală faţă de sol,

- obligarea pârâtei la înlocuirea cablurilor electrice cu unele izolate,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că este proprietara imobilului, curţi şi construcţii, situat în Bacău, str. x, jud. Bacău. La 05.09.2011 a obţinut avizul de amplasament favorabil prin care s-a admis obiectivul Modernizare unitate panificaţie, obiectiv realizat cu respectarea condiţiilor cuprinse în avizul de amplasament. Din măsurătorile efectuate a constatat că stâlpii de energie electrică amplasaţi pe acest teren nu respectă regimul de înălţime şi prevederile legale în vigoare, astfel încât să fie respectate normele tehnice de siguranţă. S-a mai arătat că, în realitate, urmare a aluviunilor depuse în zonă, în urma inundaţiilor ce s-au succedat în timp în anii 2010, 2011, forma reliefului s-a modificat prin înălţarea acestuia astfel încât întreaga reţea de energie electrică nu mai respectă regimul de înălţime avut în vedere iniţial. Mai mult, liniile electrice de tensiune medie nu sunt izolate şi este în sarcina pârâtei să îşi refacă instalaţia electrică.

În drept, a invocat Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 4757/2021 din 20.10.2021, pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei şi s-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, secţia Civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl constituie o obligaţia de a face, respectiv un drept de creanţă al reclamantei împotriva pârâtei.

Totodată a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar nu art. 117 C. proc. civ., care se aplică doar drepturilor reale privitoare la imobile. De asemenea, faptul că societatea pârâtă are dezmembrăminte pe raza Municipiului Bacău nu poate constitui motiv pentru păstrarea competenţei de către Judecătoria Bacău, cât timp reclamanta nu a înţeles să indice denumirea acestui dezmembrământ sau unde are pârâta acest dezmembrământ şi nici să îndrepte acţiunea împotriva acestui dezmembrământ, în baza art. 109 C. proc. civ.. Mai mult, reclamanta a purtat corespondenţa anterioară introducerii acestui dosar tot cu structura centrală a pârâtei (din Târgu Mureş), neexistând probe în sensul existenţei unui dezmembrământ al pârâtei în Bacău, în sensul art. 109 C. proc. civ.

Ca urmare a declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, secţia Civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 165/2022 din 13 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În argumentarea soluţiei de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, instanţa Judecătoriei Bacău a reţinut incidenţa prevederilor art. 107 C. proc. civ.. Într-adevăr sediul pârâtei, de care aparţine reţeaua de energie electrică, este situat în Târgu Mureş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Târgu Mureş.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.: "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă". Instanţa a reţinut că prevederea legală enunţată instituie un caz de competenţă teritorială alternativă.

În speţă, prin cererea introductivă, reclamanta invocă săvârşirea unor fapte ilicite constând în amplasarea unor stâlpi aferenţi reţelei de alimentare cu energie electrică cu nerespectarea regimului de înălţime, respectiv în montarea unor cabluri electrice neizolate. Solicitările reclamantei vizează tocmai înlăturarea efectelor rezultând din aceste pretinse fapte ilicite, terenul pe care este amplasată reţeaua de energie electrică fiind amplasat în intravilanul localităţii Bacău. Prin urmare, reclamanta avea dreptul de a alege instanţa pe care o va sesiza între instanţa de la locul săvârşirii faptei şi instanţa în circumscripţia căreia se situează sediul pârâtei. Cum reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere între instanţele competente teritorial sesizând Judecătoria Bacău, competenţa acestei instanţe a fost câştigată fără a putea fi pronunţată ulterior o soluţie de declinare a competenţei.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună: obligarea pârâtei la refacerea instalaţiei LEA 20 KV de medie tensiune ce îi traversează proprietatea prin înălţarea/mutarea stâlpilor de energie electrică astfel încât să se respecte prevederile legale şi normele tehnice în vigoare în ceea ce priveşte distanţa minimă pe verticală faţă de sol; obligarea pârâtei la înlocuirea cablurilor electrice cu unele izolate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând în fapt acţiunea, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului, curţi şi construcţii, situat în Bacău, str. x jud. Bacău. La 05.09.2011 a obţinut avizul de amplasament favorabil prin care s-a admis obiectivul Modernizare unitate panificaţie, obiectiv realizat cu respectarea condiţiilor cuprinse în avizul de amplasament. Din măsurătorile efectuate a constatat că stâlpii de energie electrică amplasaţi pe acest teren nu respectă regimul de înălţime şi prevederile legale în vigoare, astfel încât să fie respectate normele tehnice de siguranţă. S-a mai arătat că, în realitate, urmare a aluviunilor depuse în zonă, în urma inundaţiilor ce s-au succedat în timp în anii 2010, 2011, forma reliefului s-a modificat prin înălţarea acestuia, astfel încât întreaga reţea de energie electrică nu mai respectă regimul de înălţime avut în vedere iniţial. Mai mult, liniile electrice de tensiune medie nu sunt izolate şi este în sarcina pârâtei să îşi refacă instalaţia electrică, potrivit art. 44 alin. (9) din Legea nr. 123/2012.

Prin întâmpinarea depusă, intimata B. S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, apreciind că, raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoriei Târgu Mureş.

Pe fondul cauzei, a arătat că, potrivit art. 12 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale, titularii licenţelor de distribuţie, proprietari ai instalaţiilor, au drepturi legale de uz, servitute şi acces, care se exercită gratuit şi erga omnes, fără alte formalităţi, iar potrivit art. 44 din aceeaşi lege, terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2012 (situaţia din speţă), sunt şi rămân proprietatea publică a statului. Prin urmare, a arătat că reţeaua electrică este o investiţie de utilitate publică şi, având în vedere faptul că profită tuturor, nu există nicio încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului, conţinutul dreptului de proprietate şi anume, dreptul de folosinţă, fiind limitat în condiţiile legii. Totodată, a arătat că, potrivit aceleiaşi legi, mutarea instalaţiilor se poate face exclusiv pe cheltuiala persoanelor care solicită modificarea reţelei de distribuţie a energiei electrice, iar instalaţiile de distribuţie existau la data când reclamanta a devenit proprietar, ceea ce înseamnă că ştia sau trebuia să cunoască faptul că terenul este afectat de sarcini.

Instanţa supremă reţine că, potrivit art. 621 alin. (1) din noul C. civ., "proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura [...] canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop", iar conform art. 625 din acelaşi cod, "îngrădirile cuprinse în prezenta secţiune se completează cu dispoziţiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile şi construcţiile de orice fel, pădurile, bunurile din patrimoniul naţional-cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase, precum şi altele asemenea".

Totodată, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi de licenţe, iar potrivit alin. (3), drepturile de uz şi servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 14 şi se exercită fără înscriere în Cartea funciară pe toată durata existenţei capacităţii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie.

Nu în ultimul rând, conform dispoziţiilor art. 755 alin. (1) din C. civ., "servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar".

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată priveşte limitele exercitării dreptului de proprietate de către reclamant asupra terenului şi, în acelaşi timp, faţă de apărările din întâmpinare, limitele exercitării dreptului de servitute legală de către pârâta proprietar al instalaţiei electrice, fiind dedus judecăţii un litigiu privind un drept real imobiliar.

Conform dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul". Alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că, "dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul.

Practica judiciară şi doctrina sunt unanime în acest sens, fiind cuprinse în sfera de aplicare a dispoziţiilor enunţate mai sus cereri, precum: cererea în revendicarea imobilului, acţiunile confesorii şi negatorii, cererea în constatarea existenţei ori a inexistenţei unui drept real, cererile posesorii, cele referitoare la grăniţuire şi îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, cereri în materie de ipotecă, gaj, drept de preferinţă, drept de retenţie, cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, în condiţiile legii.

În consecinţă, având în vedere că dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., incidente în speţă, reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţă în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.