Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2628/2021 AI generated

Inadmissibility of cassation against final appellate decision in insolvency claim verification proceedings

Case Number Decizia nr. 2628/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal, which had partially reversed the first-instance judgment and remanded the case regarding the contested claim of a specific creditor. The dispute arose within insolvency proceedings under Law No. 85/2014, where multiple creditors challenged the preliminary table of claims, leading to a series of appeals regarding the admission and subordination of claims. The decisive legal basis for the dismissal was the principle of the legality of appeals and the specific procedural framework of insolvency law, which stipulates in Articles 43 and 46 of Law No. 85/2014 that decisions of the judge-syndic are subject only to appeal, rendering appellate court decisions final and definitively non-appealable at cassation level pursuant to Article 483(2) of the Code of Civil Procedure and Article 634(1)(4).

Legislator headnote

AI generated

art. 1523 C. civ, art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 111 din Legea nr. 85/2014, art. 161 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 85/2014, art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against final appellate decision in insolvency claim verification proceedings: , reclamanta a invocat dispoziţiile art. 105, art. 106, art. 111 şi urm. din Legea nr. 85/2014 şi ale art. 1270 şi art. 1523 C. civ.

Keywords

AI generated
insolvency article of civil procedure principle of legality grounds for cassation preliminary decision lead proceedings

Cited Legislation

AI generated
art. 1523 C. civ
1270 şi art. 1523 C. civ.
art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014
În drept, reclamanta a invocat art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
art. 111 din Legea nr. 85/2014
În drept, reclamanta a invocat art. 111 din Legea nr. 85/2014.
art. 161 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 85/2014
art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014
conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 în sumă de 10.605.735 RON, în ambele tabele preliminare de creanţă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
art. 248 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
art. 43 din Legea nr. 85/2014
Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014 "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, hotărârile curţii de apel fiind definitive" iar potrivit art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 21 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019a2, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe întocmit de administratorul judiciar B.. în procedura de insolvenţă a debitoarei C. S.R.L., prin care a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 1.982.552,73 RON, din care suma de 718.352,69 RON reprezentând debit şi suma de 1.264.200,04 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 105, art. 106, art. 111 şi urm. din Legea nr. 85/2014 şi ale art. 1270 şi art. 1523 C. civ.

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr, reclamanta D. S.R.L. a formulat contestaţie la acelaşi tabel preliminar de creanţe, prin care a solicitat înscrierea în tabel cu suma totală de 5.715.802,17 RON, sumă formată din 3.085.754 RON reprezentând debit stabilit prin sentinţa civilă nr. 223 din 21.06.2018, 46.057,47 RON reprezentând cheltuieli de executare şi 2.630.001,6 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de execuţie.

În drept, reclamanta a invocat art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D. S.R.L. a formulat contestaţie la acelaşi tabel, prin care a solicitat înlăturarea creanţei creditoarei E. în cuantum de 10.605.735 RON.

În drept, reclamanta a invocat art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta E. a formulat contestaţie la tabelul preliminar rectificat de creanţe întocmit de administratorul judiciar provizoriu CII F. în procedura de insolvenţă a debitoarei C. S.R.L. şi publicat în BPI nr. 12500/21.06.2019.

În drept, reclamanta a invocat art. 719 şi urm. C. proc. civ. şi art. 102 - 113 din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019a5, reclamanta C. S.R.L. prin administrator special a formulat contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar provizoriu CII F. privind publicarea tabelului preliminar rectificat de creanţe al debitoarei C. S.R.L. în BPI nr. 12500 din 21.06.2019.

În drept, reclamanta a invocat art. 59 şi art. 102 - 113 din Legea nr. 85/2014.

La termenul din 05.09.2019, reclamanta a modificat cererea formulând şi contestaţie la tabelul preliminar rectificat publicat de CII F. în BPI nr. 12500 din 21.06.2019, iar instanţa a disjuns această cerere, formând dosarul nr. x/2019.1.

La termenul din 03.10.2019, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din 21.11.2019 instanţa a dispus citarea contestatoarei E. cu menţiunea de a depune la dosar titlurile constatatoare ale creanţelor cesionate ce fac obiectul contractului de cesiune încheiat cu G. S.R.L. şi H. S.R.L., precum şi orice alte înscrisuri constatatoare ale acestor creanţe pe care le deţine.

Prin sentinţa nr. 150 din 18.06.2020, pronunţată de pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a admis contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul de creanţe al debitoarei C. S.R.L. cu suma de 1.982.552,73 RON, sub condiţia rezolutorie constând în soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Braşov; s-a respins contestaţia formulată de D. S.R.L. prin administrator judiciar CII I.-Bucureşti, ca neîntemeiată; s-a respins contestaţia formulată de D. S.R.L. împotriva creanţei creditoarei E., ca neîntemeiată; s-a admis contestaţia formulată de E. la tabelul preliminar rectificat de creanţe întocmit de administratorul judiciar provizoriu CII F. publicat în BPI nr. 12500 din 21.06.2019 şi a dispus înscrierea în tabelul de creanţe cu suma de 10.605.735 RON; s-a respins contestaţia formulată de C. S.R.L. prin administrator special la tabelul preliminar rectificat de creanţe publicat în B.P.I. nr. 12500 din 21.06.2019, ca tardiv formulată.

Ulterior, prin cererea formulată la data de 10 iulie 2020 creditoarea D. S.R.L. a solicitat completarea sentinţei nr. 150 din 18.06.2020, întrucât instanţa de judecată a omis să se pronunţe pe un capăt de cerere, respectiv pe solicitarea sa din subsidiar ca, în situaţia în care instanţa nu va dispune înlăturarea din tabel a creanţei contestate, să dispună înscrierea acesteia ca fiind creanţă subordonată potrivit art. 161 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 237 din 15.09.2020, pronunţată de Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de completare a hotărârii ca neîntemeiată.

2. La 1 octombrie 2020 reclamanta D. S.R.L. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 150 din 18.06.2020, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii contestaţiilor formulate împotriva tabelului preliminar de creanţe împotriva C. S.R.L. şi, totodată, a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 237 din 15.09.2020 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019 şi împotriva încheierii de şedinţa din 21.11.2019.

De asemenea, împotriva sentinţei civile nr. 150 din 18.06.2020 a promovat apel C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestaţiei formulate de către E. la tabelul preliminar rectificat de creanţe întocmit de către administratorul judiciar provizoriu CII F. şi publicat în B.P.I. nr. 12500 din 21.06.2019.

Prin decizia civilă nr. 97/A din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul declarat de D. S.R.L prin administrator judiciar CII I. împotriva sentinţei nr. 237 din 15.09.2020 şi a încheierii din 21.11.2019 pronunţate de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a admis apelul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 150 din data de 18.06.2020.

S-a anulat în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte contestaţia formulată de D. S.R.L. împotriva creanţei deţinute de E., astfel cum a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe publicat în B.P.I. nr. 11866 din 12.06.2019 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea contestaţiei doar în ceea ce priveşte creanţa creditoarei E..

Totodată, s-a dispus înscrierea provizorie a creanţei creditoarei E. conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 în sumă de 10.605.735 RON, în ambele tabele preliminare de creanţă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 şi s-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţă ce nu sunt contrare prezentei.

3. Împotriva acestei decizii la 4 mai 2021 a formulat recurs C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al societăţii C. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Potrivit recurentului, instanţa de apel în mod greşit a admis apelul formulat de D. S.R.L. prin administrator judiciar CII I. şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea contestaţiei doar în ceea ce priveşte creanţa creditoarei E., încălcând dispoziţiile art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 9 iunie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 18 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2021.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-o contestaţie formulată în cadrul procedurii insolvenţei reglementate prin Legea nr. 85/2014, care conţine norme de procedură speciale privind exercitarea căilor de atac.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014 "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, hotărârile curţii de apel fiind definitive" iar potrivit art. 46 alin. (1) din aceeaşi lege "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Totodată, art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevede că "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazul în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea textelor de lege evocate, obiectul prezentei cauze îl constituie o decizie definitivă de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al S.C. C. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 97/A din 31 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al S.C. C. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 97/A din 31 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.