Cassation appeal annulled for insufficient legal grounds challenging denial of revision against water pollution penalty

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la data de 10.05.2018 reclamanta S.C. A. S.A. Lugoj, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Banat, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate nr. x întocmit la data de 26.03.2018, prin care s-au stabilit penalităţi în sumă de 129.972,51 RON.

În drept, s-a invocat: Anexa 4 B la Ordinul nr. 798/2005, Anexa 4 B, alin. (5) de la finalul anexei 4 B la Ordinul nr. 798/2005, art. 20 lit. c), art. 22, art. 26 lit. c) din contract, art. 19 (1) din Legea nr. 107/1996, Avizul nr. x/9.02.2009, Autorizaţia nr. x/31.10.2016, art. 6 (6) si art. 6 (7), O.U.G. nr. 107/2002, art. 3 (3), Anexa 3, O.U.G. nr. 107/2002, art. 3 alin. 1 Anexa 5 B la Ordinul nr. 798/2005, art. 174, art. 175, art. 328 si art. 329 C. proc. civ., H.G. nr. 273/1994, art. 60, Legea nr. 107/199, art. 87 punct 58 coroborat cu art. 88 (1) lit. "a" şi cu art. 90 din Legea nr. 107/1996, Directiva 2004/35/CE, art. 69 (2) din Ordinul nr. 662/2006, art. 255 (2) C. proc. civ., O.U.G. nr. 68/2007, art. 27 (12) lit. "a", art. 15, art. 1351, art. 1353 şi art. 1358 C. civ.

La data de 13.09.2018 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată pe art. 68 C. proc. civ. chemând în judecată următoarele entităţi: Ministerul Apelor şi Pădurilor, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Administraţia Fondului pentru Mediu, Administraţia Naţională Apele Române, Municipiul Lugoj şi Consiliul Local al Municipiului Lugoj.

Cererea de chemare în judecată a altor persoane a fost respinsă, ca inadmisibilă prin încheierea pronunţată în data de 25.10.2018.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 1315/A din 20.11.2018, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a dispus respingerea apelului.

Prin încheierea pronunţată la data de 08.11.2018, în temeiul art. 69 alin. (3) raportat la art. 64 alin. (4) teza finală C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei, aceasta fiind reluată, la cererea reclamantei, la data de 01.07.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 3661/14.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, a fost respinsă excepţia de nelegalitate şi plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Banat, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de amânare a pronunţării din data de 30.10.2019 a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1102/11.08.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins cererea de apel formulată de reclamanta S.C. A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 3661/14.11.2019 şi a încheierii din data de 30.10.2019, pronunţate de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Banat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, la 9 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1574/A/11 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale. A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva deciziei civile nr. 1102/11.08.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curţii de Apel Timişoara; a fost disjunsă judecata cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. formulată împotriva deciziei civile nr. 1102/11.08.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 şi s-a dispus formarea unui nou dosar.

Prin decizia civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Banat împotriva deciziei civile nr. 1102/11.08.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

La 4 martie 2021, revizuenta S.C. A. S.A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

Revizuenta a susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut prin decizia atacată faptul că decizia civilă nr. 1102/11.08.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 nu ar reprezenta o hotărâre definitivă potrivnică faţă de decizia nr. 1314/19.11.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.

Revizuenta a indicat că în mod greşit, s-a reţinut prin decizia atacată şi faptul că decizia civilă nr. 1102/11.08.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 nu ar reprezenta o hotărâre definitivă potrivnică şi faţă de decizia nr. 1071/12.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, având ca obiect anularea procesului-verbal nr. x/2016, decizia nr. x/20.04.2018, pronunţată în dosar nr. x/2016, de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, faţă de decizia nr. 3243/29.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Lugoj, decizia nr. 2998/25.09.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi, precum şi decizia civilă nr. 989/23.07.2020 a Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.

Recurenta arată că aceste hotărâri au fost pronunţate anterior deciziei supuse revizuirii şi au autoritate de lucru judecat prin prisma chestiunilor de fapt şi de drept judecate.

Referitor la dosarul nr. x/2017 se arată că a fost confundată prezumţia puterii de lucru judecat şi principiul non bis in idem. Prezumţia puterii de lucru judecat s-a concretizat prin considerente care nu au cum să fie judecate diferit respectiv, prima zi de măsurătoare a concentraţiilor din apa poluată nu poate fi luată ca perioada de calcul; perioada de calcul care se justifică este reprezentată de intervalul dintre măsurători, adică, extremele nu se iau în calcul ci numai perioada reprezentând mijlocul dintre două extreme.

La 17 mai 2021, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului arătând că, potrivit art. 513 alin. (5) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii date în revizuire, deoarece nici împotriva hotărârii supuse revizuirii nu are deschisă calea de atac a recursului.

Intimata a invocat şi excepţia nulităţii recursului susţinând că recurenta nu a criticat decizia din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., ci le-a indicat formal.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

La 7 iunie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 12 octombrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile nedepunând puncte de vedere.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 18 ianuarie 2022, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Recurenta-revizuentă şi-a întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6,7 C. proc. civ.

Deşi a invocat aceste motive de recurs susţinerile recurentei nu evidenţiază critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs indicate. Astfel, recurenta susţine că hotărârile invocate în cuprinsul cererii de recurs au fost pronunţate anterior deciziei supuse revizuirii fapt ce atrage autoritatea de lucru judecat prin prisma chestiunilor de fapt şi de drept judecate.

Înalta Curte constată că prin decizia atacată a fost respinsă cererea de revizuire pe considerentul că obiectul dosarelor invocate prin cererea de revizuire nu este acelaşi, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, însă recurenta nu a formulat critici împotriva acestor considerente.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.