Competence for age-limit indemnity termination order: administrative litigation versus social security jurisdiction

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 mai 2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul PARLAMENTUL ROMÂNIEI, CAMERA DEPUTAŢILOR PRIN SECRETARUL GENERAL şi cu citarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBAREREA DISCRIMINĂRII a solicitat anularea Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 520/05.03.2021; obligarea pârâtei la plata sumelor restante, actualizate cu dobânda legală, începând cu data de 27.02.2020, sume reprezentând indemnizaţie pentru limită de vârsta, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că, prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României s-a dispus, începând cu data de 27.02.2021, încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

A învederat că, acest drept a fost acordat reclamantului prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 638/25.04.2016, ca urmare a verificării actelor care au însoţit cererea de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă înregistrată sub nr. x din data de 05.01.2016, depusă în baza dispoziţiilor Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Reclamantul a invocat prevederile art. 49 din Legea nr. 96/2006 în baza cărora i-a fost acordată indemnizaţia.

Reclamantul a mai arătat că, deşi legiuitorul a înţeles să abroge prevederile art. 49 şi 50 din Legea nr. 96/2000 pentru viitor, pârâtul a înţeles să aplice aceste norme retroactiv, deşi legea nouă nu conţine nicio prevedere expresă cu privire la Legea nr. 357/2015 prin intermediul căreia a fost reglementat dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 15, 16 din Constituţia României, art. 1, 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile Legii nr. 24/2000, dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, art. 6 CEDO, art. 1 C. civ. şi preluat de art. 6 alin. (5) C. civ.., Normele Metodologice din 15.02.2016 privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor şi Legea nr. 357/2015.

Prin decizia nr. 212/2021 din 5 iulie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii PARLAMENTUL ROMÂNIEI, CAMERA DEPUTAŢILOR PRIN SECRETARUL GENERAL şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBAREREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 520 din 05.03.2021, emis de Secretarul General al Parlamentului României, Camera Deputaţilor.

În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, Curtea de Apel Craiova a apreciat că se impune stabilirea naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă a cărei plată a fost încetată începând cu data de 27.02.2021 prin ordinul sus menţionat.

Astfel s-a reţinut că acordarea unei astfel de indemnizaţii este indisolubil legată de drepturile de pensie, situaţie în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident unul de asigurări sociale.

Încadrarea acestei indemnizaţii ca fiind venit din altă sursă, potrivit art. 49 alin. (8) din Legea nr. 96/2006 nu este de natură a o exclude din categoria drepturilor de asigurări sociale, încadrarea, de către legiuitor ca venit din altă sursă fiind făcută doar pentru stabilirea regimului fiscal al acesteia.

S-a apreciat, totodată, că Ordinul contestat este emis de o autoritate publică, însă nu în regim de putere publică, pentru a putea fi astfel calificat ca fiind act administrativ ce poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, câtă vreme natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus incetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât in sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă in soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

În această situaţie devin incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", respectiv dispoziţiile art. 95 C. proc. civ., competenţa de soluţionarea a cauzei, în primă instanţă revenind Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul reclamantul.

S-a arătat că, în sensul stabilirii competenţei de soluţionarea a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2366/08.05.2019, pronunţată într-un regulator de competenţă, într-o speţă similară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, cu prim termen de judecată la data de 04.10.2021.

Pentru corecta calificare a obiectului prezentei cauze, Tribunalul Gorj a reţinut că Ordinul de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă acordate reclamantului în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor - emis de Secretarul general al Senatului României - are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Reclamantul a exercitat o funcţie de demnitate publică ca deputat în Parlamentul României în perioada 1996-2000, iar parlamentarii se află într-un raport de autoritate şi nu într-un raport juridic de muncă guvernat de principiile Codului Muncii.

De asemenea, s-a arătat că aceste drepturi nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din codul Muncii.

Trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale; indemnizaţia pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 şi nici de actuala lege a pensiilor, respectiv, Legea nr. 127/2019.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a) din Legea 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 152 din Legea nr. 263/2010, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 1487/2021 din 4 octombrie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de reclamant prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 520/05.03.2021 prin care s-a dispus, începând cu data de 27.02.2021, încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost generată de interpretarea diferită a instanţelor aflate în conflict asupra obiectului cererii deduse judecăţii, respectiv dacă se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competenţa jurisdicţiei conflictelor de muncă şi de asigurări sociale.

Indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor nu este identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale, reglementate de Legea nr. 263/2010 sau de alte dispoziţii legale în acest sens.

Actul juridic care produce efecte juridice pe planul încetării indemnizaţiei în discuţie îl reprezintă Ordinul emis de Secretarul general al Camerei Deputaţilor nr. 520/05.03.2021.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Ordinul emis de Secretarul general al Camerei Deputaţilor nr. 520/05.03.2021 are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Aceleaşi dispoziţii sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la refuzul de plată a sumelor restante reprezentând indemnizaţia pentru limită de vârstă, întrucât şi acesta vizează tot actele emise de Secretarul General Camerei Deputaţilor, în calitatea sa de autoritate publică centrală.

Se impune precizarea faptului că actele sau faptele deduse judecăţii pot fi calificate de instanţă atunci când părţile le conferă acestora încadrări eronate în drept, o astfel de operaţiune, aplicată în scopul aflării adevărului fiind întotdeauna limitată de voinţa exprimată a reclamantului.

Tocmai de aceea, calificarea cererii şi stabilirea jurisdicţiei speciale subsecvente trebuie pusă în discuţia părţilor, iar în măsura în care reclamantul îşi menţine încadrarea iniţială în drept, instanţa rămâne sesizată potrivit deciziei titularului acţiunii.

Cu alte cuvinte, cât timp disponibilitatea are rang de principiu fundamental în procesul civil, judecătorul nu poate schimba cauza acţiunii deduse judecăţii, ci este ţinut ca, observând cauza acţiunii, astfel cum a fost construită de titularul acţiunii introductive, să îi aplice textul de lege incident, observându-se în cauză că reclamantul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile din legea contentenciosului administrativ.

Aşa fiind, constatând că pricina de faţă vizează un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.