Employer-based forum choice fixes jurisdiction in labor dispute over retroactive employment status.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Institutul Limbii Române - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Grădiniţa "B." Orăştie, solicitând instanţei a se constata că munca prestată de către reclamantă în perioada 2012 - 2020, în temeiul Contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul C.., reprezintă un raport de muncă/o activitate salarizată, să se dispună obligarea pârâtului C.. la plata tuturor contribuţiilor la asigurările sociale aferente perioadei 2012 - 2020, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 şi art. 26 alin. (8)-(10) din Legea nr. 16/2017, la plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptăţită şi care nu au fost efectuate în perioada 2012 - 2020, la plata contravalorii voucherelor de vacanţă de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 2017 - 2019 (sume actualizate), la plata dobânzilor legale cuvenite la toate sumele ce vor fi acordate către reclamantă prin prezenta hotărâre, calculate de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la plata efectivă, obligarea pârâtului C.. la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 25%, aferente reţinerilor salariale impuse prin Legea nr. 188 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea echilibrului bugetar, obligarea pârâtei Grădiniţa "B." Orăştie la recunoaşterea tuturor drepturilor derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiul de cotizare), obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de iniţierea şi desfăşurarea acestui litigiu, în conformitate cu prevederile art. 275 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 6 mai 2021, Tribunalul Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 3255 din 6 mai 2021 pronunţată de Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Institutul Limbii Române - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Grădiniţa "B." Orăştie, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în raport de scopul urmărit de reclamantă prin prezentul demers judiciar, din punct de vedere teritorial, art. 210 din legea nr. 62/2011 reglementează competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă, aceasta aparţinând instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

S-a precizat că această normă reglementează o competenţă teritorială exclusivă, astfel încât părţile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din copia cărţii de identitate a reclamantei a rezultat că la data introducerii acţiunii, 6.01.2021, aceasta avea domiciliul în localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara. De asemenea, s-a constatat că raporturile juridice ale reclamantei încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române erau încetate încă din data de 30.06.2020, iar contractul individual de muncă încheiat cu pârâta Grădiniţa "B." Orăştie, era de asemenea încetat, începând cu data de 1.12.2020, potrivit deciziei nr. 134/27.11.2020.

În consecinţă, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că la data introducerii acţiunii reclamanta avea domiciliul sau locul de muncă în Bucureşti, în baza art. 132 C. proc. civ., a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, judecata cererii fiind declinată în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Învestit prin declinare, Tribunalului Hunedoara a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta pretinde a se constata că munca prestată în perioada 2012 - 2020, în temeiul contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române, reprezintă un raport de muncă şi, în consecinţă, să se dispună obligarea acestui pârât la plata contribuţiilor la asigurările sociale aferente aceleiaşi perioade, inclusiv a unor drepturi băneşti de natură salarială (vouchere de vacanţă, indemnizaţii concedii de odihnă), precum şi obligarea pârâtului de ordin 2 să recunoască drepturile derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiu de cotizare).

S-a reţinut că potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Conform art. 6.2 din contractul de colaborare nr. x/20.09.2020, părţile au convenit ca soluţionarea litigiilor să fie realizată de către instanţa judecătorească competentă din Bucureşti.

În concret, reclamanta a optat să înregistreze acţiunea de faţă la Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, conform susţinerilor necontestate ale reclamantei, a rezultat că în prezent, domiciliul său este pe teritoriul Spaniei.

Tribunalul Hunedoara a menţionat că, prin decizia nr. 411 din 11 februarie 2015 pronunţată de secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă, s-a reţinut că:

"din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 12 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Prin urmare, s-a apreciat că Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a prezentei cauze, date fiind dispoziţiile legale menţionate, care reglementează competenţa teritorială alternativă, iar în speţă reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 1033/2021 din 8 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reţine că, prin acţiunea promovată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Institutul Limbii Române - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Grădiniţa "B.", a solicitat instanţei să constate că munca prestată de către reclamantă în perioada 2012 - 2020, în temeiul Contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul C.., reprezintă un raport de muncă/o activitate salarizată, să dispună obligarea pârâtului C.. la plata tuturor contribuţiilor la asigurările sociale aferente perioadei 2012 - 2020, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, la plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptăţită şi care nu au fost efectuate în perioada 2012 - 2020, la plata contravalorii voucherelor de vacanţă de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 2017 - 2019 (sume actualizate), la plata dobânzilor legale cuvenite la toate sumele ce vor fi acordate către reclamantă prin prezenta hotărâre, calculate de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la plata efectivă, obligarea pârâtului C.. la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 25%, aferente reţinerilor salariale impuse prin Legea nr. 188 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea echilibrului bugetar, obligarea pârâtei Grădiniţa "B." Orăştie la recunoaşterea tuturor drepturilor derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiul de cotizare).

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de muncă, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, dispoziţii din care rezultă că legiuitorul a reglementat în mod imperativ competenţa teritorială pentru soluţionarea unor astfel de cauze.

Totodată, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social stipulează că:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

Conform art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin urmare, în speţă, reclamanta A. este aceea care are dreptul de a opta între instanţele deopotrivă competente teritorial.

Ulterior însă exercitării dreptului de opţiune, competenţa rămâne stabilită în favoarea instanţe deopotrivă competentă, aleasă de către partea reclamantă, aspectul legalei învestiri a instanţei nu mai poate fi pus în discuţie, iar partea nu mai poate reveni asupra opţiunii alese.

Având în vedere scopul urmărit de reclamantă prin prezentul demers judiciar, acela de a fi recunoscută perioada cuprinsă între anii 2012 - 2020, în care a desfăşurat activitate în Spania, în temeiul contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române - Ministerul Educaţiei Naţionale, cu sediul în Bucureşti, în raport cu textele legale evocate, ţinând cont că domiciliul reclamantei se află în Spania (astfel cum rezultă din susţinerile acesteia, necontestate în cauză - dosarul Tribunalului Hunedoara), se constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Este de reţinut că împrejurarea încetării contractului de muncă nu poate înlătura competenţa teritorială instituită de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, întrucât, potrivit art. 1 lit. p), pct. iii din Legea nr. 62/2011 a dialogului social sunt considerate conflicte de muncă şi cele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.