Annulment of arbitral award in public works dispute declared inadmissible due to lack of appealability

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 7/15.02.2019, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea principală formulată de reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 6.188.121,54 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza dispoziţiilor de şantier de pre-consolidare (nr. 2, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9); a sumei de 8.869.453,32 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea lucrărilor de restaurare, tâmplărie, executate în baza dispoziţiei de şantier nr. 13; a sumei de 18.140,51 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând servicii de demontare uşi şi ferestre; a sumei de 752.018,54 RON, la care se adaugă T.V.A., reţinută nelegal de către investitor din certificatul interimar de plată nr. x; a sumei de 1.414.850,59 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând ajustarea preţului pentru lucrările aferente certificatelor interimare de plată nr. x; a sumei de 1.603.998,86 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând ajustarea preţului contractual pentru lucrările aferente dispoziţiilor de şantier nr. 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 13; a sumei de 723.709,59 RON, cu titlu de dobânzi contractuale aferente debitului principal şi a sumei de 773.381,33 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale. A admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat reclamantele să achite pârâtului suma de 30.331,88 RON, cu titlu de penalităţi pentru depunerea cu întârziere a graficului de execuţie şi a sumei de 1.454,08 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale. A dispus compensarea sumei de 723.709,59 RON, reprezentând dobânzi contractuale datorate de pârât reclamantelor, cu suma de 30.331,88 RON, reprezentând penalităţi datorate de reclamante şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 693.377,71 RON. Totodată, a dispus compensarea sumei de 773.381,32 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale datorate de pârât reclamantelor cu suma de 11.454,08 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale datorate de reclamantă pârâtului şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 761.927,25 RON. A obligat pârâtul la plata către expertul C. a sumei de 58.400 RON, cu titlu de onorariu de expertiză.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 7/15.02.2019, Ministerul Justiţiei a formulat acţiune în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) şi h) C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 616/21.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei a VI-a Civilă sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 195F/27.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

Împotriva acestei din urmă sentinţe civile, Ministerul Justiţiei a declarat recurs.

În motivare, după expunerea etapelor procesuale anterioare, autorul căii de atac a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept material.

Sub acest aspect, a arătat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu ignorarea prevederilor H.G. nr. 658/2015 şi ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

A menţionat că din perspectiva motivelor de anulare prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. f) şi h) C. proc. civ., sentinţa arbitrală nr. 7/15.02.2019 încalcă prevederile art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 coroborat cu art. 431 din Legea nr. 500/2002, care limitează valoarea investiţiilor finanţate din fonduri publice.

În argumentare, recurentul a arătat că H.G. nr. 68/2015, prin care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici revizuiţi, a fost emis în baza dispoziţiilor legale sus-menţionate. În acest sens, a susţinut că noii indicatori ai proiectului au fost stabiliţi în funcţie de o nouă expertiză tehnică întocmită în anul 2012 şi ţinând cont de caracterul de monument istoric al clădirii şi de normele şi normativele tehnice şi de funcţionalitate, astfel cum au fost avizaţi de Consiliul Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe, prin Avizul nr. x/24.11.2014.

Totodată, a susţinut că prin H.G. nr. 68/2015 a fost stabilită valoarea totală a investiţiei în baza devizului general refăcut, care a inclus atât valoarea totală a lucrărilor deja executate, cât şi a celor ce urmau să fie realizate până la finalizarea proiectului şi aducerea clădirii în stare funcţională.

A subliniat autorul căii de atac că acest document a fost inclus în contractul părţilor, fiind asumat de intimată prin semnarea actului adiţional nr. x la contractul nr. x/2011.

A menţionat că atât prima instanţă, cât şi tribunalul arbitral au pronunţat hotărârile fără a ţine cont de efectele normei legale, stabilind în sarcina sa obligaţii patrimoniale care depăşesc valoarea totală a investiţiei, prevăzută în H.G. nr. 68/2015, pentru proiectul de investiţii "Reabilitare, amenajare şi extindere sediu Tribunalul Sibiu".

În acest context, a susţinut că lipsa analizării efectelor documentului menţionat mai sus de către curtea de apel a rezultat din sentinţa recurată prin care s-a reţinut că lucrările solicitate la plată nu au făcut obiectul actului adiţional nr. 4.

În continuare, recurentul a arătat că deşi a probat nerespectarea convenţiei şi executarea parţială a lucrărilor de către intimate, ambele instanţe au dat câştig de cauză antreprenorului.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor contractuale de către intimate, autorul căii de atac a invocat dispoziţiile art. 30.1 din contract şi ale art. 41.4 din contract, arătând că acestea, în lipsa transmiterii "avertizării timpurie cost", nu aveau dreptul la acordarea daunelor.

A menţionat că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi a Normelor de aplicare, dispoziţia de şantier nr. 13 era obligatorie şi se aplica în integralitate, intimatele având obligaţia de a respecta prevederile acesteia.

Totodată, a reclamat că hotărârea tribunalului arbitral privind obligarea sa la plata lucrărilor de restaurare a tâmplăriei a fost dată cu încălcarea punctului 4 din acordul părţilor şi fără a ţine cont că aceste lucrări, începute încă în iulie 2012, nu au fost finalizate, aspect confirmat şi de raportul de expertiză efectuat în cauză. În acest sens, autorul căii de atac a arătat că potrivit contractului, intimatele aveau dreptul la plata lucrărilor executate pentru fiecare secţiune din proiect şi numai după finalizarea şi preluarea lor.

În concluzie, recurentul a apreciat că modalitatea de soluţionare a cauzei reflectă o modificare nepermisă a contractului încheiat între părţi şi, totodată, o încălcare a dispoziţiilor H.G. nr. 68/2015.

Intimatele au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. 24 şi 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data declanşării procesului, 30.12.2016; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil potrivit art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimate, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

La 30.12.2016 S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L. au înregistrat o cerere de arbitrare adresată Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, care a pronunţat sentinţa arbitrală nr. 7/15.02.2019.

Acţiunea în anulare îndreptată împotriva acestei sentinţe arbitrale a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 195F/27.10.2020, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, hotărâre care formează obiect al recursului de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea în vigoare la data la care a început procesul".

Prin urmare, normele procesuale care guvernează prezenta cauză sunt cele în vigoare la data sesizării instanţei arbitrale, 30.12.2016.

Potrivit art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală: a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii; b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate."

În conformitate cu art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare anterior publicării Legii nr. 17/2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/21.03.2017, "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului."

Această din urmă variantă a textului legal este cea aplicabilă în procesul de faţă, în considerarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., citate în precedent şi a datei declanşării procedurii arbitrale.

Interpretarea dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. relevă că în procesele începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017, ca cel de faţă, doar hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) - adică cele prin care acţiunile în anulare au fost admise - sunt supuse recursului, nu şi cele prin care a fost respinsă acţiunea în anulare.

Aşa fiind, sentinţa civilă nr. 195F/27.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, chiar dacă, în speţă, curtea de apel în mod greşit a statuat asupra posibilităţii atacării cu recurs a sentinţei civile pronunţate.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar încălca principiul legalităţii căilor de atac consfinţit de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, în considerarea argumentelor expuse mai sus, va da eficienţă textelor legale evocate, în sensul că, în temeiul art. 496 alin. (1), va respinge recursul ca inadmisibil în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 195F/27.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.