Enforcement of commercial invoice debts and procedural nullity of appeal due to non-payment of judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 24.08.2017, reclamanta A.. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i achite suma de 326.272,31 euro, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, precum şi cheltuieli de judecată.

La 18.09.2017 reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul indicării sumei de 335.196,67 euro aferentă capătului principal al cererii sale, pretinzând, totodată şi suma de 40.618,25 euro, cu titlu de dobândă legală aferentă debitului calculată de la data scadenţei fiecărei facturi, până la data introducerii acţiunii şi în continuare, până la data plaţii efective a acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 2954/04.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, A.. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1208/24.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea modificată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 314.646,27 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând contravaloare marfă livrată, a sumei de 391.120,32 RON, cu titlu de dobândă legală calculată de la data scadenţei şi până la 09.04.2020 şi a dobânzii legale, calculată în continuare până la data plăţii efective a debitului principal; a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 47.886,858 RON şi de 2.280 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi de 21.957,277 RON şi de 4.800 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. A admis cererea expertului contabil şi a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligaţia de a achita suma de 1.200 RON, cu titlu de onorariu suplimentar de expert.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, recurenta a susţinut că prin reiterarea de către apelantă a cererii de încuviinţare a probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate în faţa instanţei de apel şi admiterea ei, au fost încălcate dispoziţiile art. 257 C. proc. civ., în condiţiile în care, în primă instanţă, aceasta renunţase la probă.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1.240 alin. (2) C. civ. şi ale art. 277 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, a arătat că instanţa de apel a avut în vedere ipoteza unei acceptări tacite a facturilor, întemeiată pe colaborarea anterioară dintre părţi, fără a analiza probatoriul administrat, din care rezulta că a formulat nenumărate solicitări de stornare, anulare sau modificare a facturilor întocmite de intimată.

A mai susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile legale mai sus arătate, apreciind că simpla declarare la autorităţile competente a documentelor fiscale echivalează cu recunoaşterea sumelor cuprinse în acestea.

În opinia recurentei, faţă de împrejurarea că părţile nu au înţeles să încheie în scris un contract, raporturile juridice dintre acestea desfăşurându-se în forma simplificată a comenzii urmate de executare, fiecare factură atesta un raport juridic distinct, astfel că şi excepţia de neexecutare putea fi invocată doar prin raportare la fiecare factură în parte.

A mai arătat că factura, ca mijloc de probă specific activităţii comerciale, face dovada împotriva furnizorului şi în favoarea clientului, astfel încât, pentru ca să facă proba existenţei actului juridic şi a prestării operaţiunii menţionate în factură, ea trebuia acceptată de destinatar.

Autoarea căii de atac a mai afirmat că intimata a recunoscut prin cererea de apel faptul că livrarea produselor nu s-a realizat în baza unor documente şi că livrările se efectuau în baza comenzilor transmise de administrator telefonic, personal sau prin e-mail, fără însă a administra vreo dovadă în acest sens.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul de a depune puncte de vedere la raport; doar intimata şi-a exprimat punctul de vedere.

Recursul nu este timbrat, aşa încât Înalta Curte va examina, cu prioritate, această chestiune în cele ce succed:

Pentru soluţionarea recursului declarat de S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1208/24.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita, cu titlu de taxă judiciară de timbru, suma de 11.166,5 de RON, potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, iar autoarei căii de atac i s-a comunicat, printr-o adresă, necesitatea de a se conforma acestei cerinţe legale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Până la termenul de astăzi, recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, văzând dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul, în cadrul procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1208/24.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.