Adequacy of appellate reasoning regarding reversal of interlocutory stamp duty rejection and standing to request judicial tax re-examination

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 14.04.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la stornarea facturilor nr. x/29.02.2016, în valoare de 760.290 RON (fără T.V.A.), în conformitate cu valoarea bunurilor livrate efectiv, respectiv a serviciilor prestate efectiv; nr. 2008/31.03.2016 în valoare de 760.290 RON (fără T.V.A.), în conformitate cu valoarea bunurilor livrate efectiv, respectiv a serviciilor prestate efectiv; nr. 1971/29.02.2016, 2005/30.03.2016, 2021/28.04.2016, 2022/28.04.2016, 2026/29.04.2016, 2041/31.05.2016, în valoare totală de 2.797.200 RON (fără T.V.A.), în conformitate cu valoarea bunurilor livrate efectiv; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă de daune moratorii în cuantum de 100.000 RON, calculate provizoriu de la data notificării de renunţare, 22.11.2016, potrivit art. 23 din contractul de vânzare nr. x/01.02.2016 şi până la data acţiunii; a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 07.06.2017, pârâta a formulat o cerere reconvenţională, solicitând instanţei să oblige reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 4.881.703,2 RON, T.V.A. inclus, reprezentând contravaloare bunuri şi servicii livrate, în temeiul relaţiilor contractuale dintre cele două societăţi, precum şi a daunelor-interese pentru neexecutarea obligaţiei de plată a preţului, în procent de 0,06% pe zi de întârziere din valoarea neachitată, cu cheltuieli de judecată.

La 21.07.2017, reclamanta, în temeiul dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., a formulat cerere adiţională, în sensul că a solicitat instanţei să oblige pârâta la emiterea facturilor de stornare (corectare) a facturilor nr. x/29.02.2016 şi nr. y/31.03.2016, în valoare de 1.520.580 RON (fără T.V.A.), în totalitate; nr. 1971/29.02.2016, 2005/30.03.2016, 2021/28.04.2016, 2022/28.04.2016 şi 2041/31.05.2016, în valoare totală de 2.590.000 RON (fără T.V.A.) în totalitate; nr. 2026/29.04.2016, cu suma de 103.600 RON.

La 27.09.2017, pârâta-reclamantă a depus şi ea cerere adiţională, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare - A.N.I.F., în reprezentarea filialei Teleorman a A.N.I.F., aceasta având calitatea de beneficiar final al lucrărilor pe care le-a executat, în temeiul contractelor de vânzare nr. x/29.05.2015 şi nr. y/01.02.2016.

La 27.09.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a introdus în cauză Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, în calitate de pârâtă.

Prin încheierea dată în şedinţa de la 06.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale şi excepţia lipsei de obiect a cererii adiţionale celei reconvenţionale, privind introducerea în cauză a pârâtei A.N.I.F.

La 28.02.2018, S.C. A. S.A. a adus la cunoştinţa primei instanţe că prin încheierea din 29.01.2018, dată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva sa şi a desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, pe C..

Prin încheierea de la termenul din 13.04.2018, prima instanţă a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 2483/05.09.2018, a admis excepţia netimbrării primelor trei capete de cerere şi, în consecinţă, le-a anulat ca netimbrate, a respins excepţia inadmisibilităţii celui de-al patrulea capăt de cerere, a respins ca nefondat al patrulea capăt de cerere, a anulat cererea reconvenţională ca netimbrată şi a respins cererea adiţională cererii reconvenţionale, ca lipsită de obiect.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.A., prin administrator special D., a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1159/18.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a anulat apelul ca netimbrat, în ce priveşte soluţia dată celui de-al patrulea capăt de cerere şi a respins ca nefondat apelul, sub aspectul soluţiei date primelor trei capete de cerere.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. A. S.A., prin administrator special D., a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curţii de apel.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt şi a etapelor procesuale anterioare, a arătat că hotărârea curţii de apel este nelegală.

În motivare, a arătat că, întrucât se afla în procedura de insolvenţă, era scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Mai mult, recurenta a afirmat că prin încheierea din 13.04.2018, tribunalul a respins excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată; în acest context, a subliniat că încheierea respectivă are caracter interlocutoriu, astfel că prima instanţă nu mai putea reveni asupra ei.

Din această perspectivă, a apreciat că, în mod nelegal, tribunalul a revenit asupra excepţiei, dispunând obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, recurenta a susţinut că era singura parte care ar fi putut să formuleze o cerere de reexaminare, în condiţiile de la art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu pârâta.

A conchis că, în mod nelegal, tribunalul a obligat-o la plata taxei judiciare de timbru, în vederea soluţionării primelor trei capete de cerere, critică expusă în cererea de apel şi asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.

Astfel, a apreciat că devin incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, a susţinut că instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod eronat că cererea de apel nu putea viza încheierea din 06.06.2018, prin care judecătorul a revenit asupra obligaţiei achitării taxei judiciare de timbru, întrucât aceasta nu putea fi atacată decât odată cu fondul, nu şi separat.

În final, a arătat că la soluţionarea apelului nu s-a avut în vedere decizia nr. 1011/13.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a stabilit că, potrivit art. 268 C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt premergătoare, astfel că ele, indiferent de felul lor, făcând corp comun cu hotărârea finală, nu pot fi atacate decât odată cu fondul.

A precizat că înţelege să încadreze această critică motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu şi-a exprimat punctul de vedere.

Prin încheierea din 06.10.2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a stabilit termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, dispunând citarea părţilor pentru dezbateri.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere că examinarea cererii de recurs relevă că obiectul acesteia îl constituie decizia pronunţată de instanţa de prim control judiciar asupra unui apel.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv de casare invocat, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează încălcarea, de către instanţa de apel, a obligaţiei de motivare a hotărârii, mai exact, lipsa unei motivări adecvate apte să răspundă chestiunilor esenţiale ale cauzei, ridicate de părţi în susţinerea căii de atac ori în combaterea ei.

Sub acest aspect, recurenta a arătat că instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat asupra criticilor ei din apel, îndreptate împotriva dispoziţiei primei instanţe de a reveni asupra excepţiei netimbrării, pe care o soluţionase prin încheierea din 13.04.2018, dar şi asupra celor referitoare la calitatea procesuală a părţii care poate formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Îndeplinirea obligaţiei de motivare a hotărârii judecătoreşti, în acord cu dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., presupune o analiză critică a instanţei atât asupra probelor administrate, cât şi asupra argumentelor şi apărărilor părţilor, care, având un caracter esenţial, pot determina ori, cel puţin, influenţa soluţia adoptată. Lipsa unei analize complete a cauzei ori cel puţin analiza insuficientă, de natură să afecteze necesitatea asigurării echitabilităţii procedurii şi să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză, echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Examenul deciziei recurate conduce instanţa supremă spre concluzia că susţinerile autoarei căii de atac sunt fondate, argumentele şi apărările esenţiale ale autoarei căii de atac în calea de atac devolutivă nefiind cercetate.

Instanţa de apel a fost învestită să analizeze criticile autoarei căii de atac îndreptate împotriva soluţiei de anulare a primelor trei capete de cerere, în condiţiile în care la 13.04.2018 tribunalul respinsese excepţia netimbrării lor, iar ulterior, ca urmare a admiterii cererii de reexaminare formulată de pârâtă, a revenit asupra soluţiei date asupra excepţiei.

De asemenea, în faţa instanţei de prim control judiciar apelanta a mai susţinut şi că era singura care putea formula o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu şi pârâta.

Aceasta a criticat sentinţa apelată şi în ceea ce priveşte soluţia primei instanţe de respingere a celui de-al patrulea capăt de cerere, însă în privinţa acestei critici, curtea de apel a invocat excepţia netimbrării şi a anulat apelul.

Ca primă observaţie, Înalta Curte subliniază caracterul nelegal al modului în care instanţa de prim control judiciar, ignorând caracterul unitar al căii de atac şi dispoziţia pe care o luase anterior, respectiv la termenul de la 19.06.2020, de a respinge excepţia netimbrării, a procedat într-o manieră neprevăzută de lege, anulând "apelul referitor la capătul patru de cerere ca netimbrat" şi respingând "apelul, ca nefondat, referitor la primele trei capete de cerere". Or, căile de atac nu pot fi separate într-o asemenea modalitate, care este proprie doar judecăţilor derulate în faţa primei instanţe, când capetele de cerere ale unei acţiuni pot fi examinate distinct.

În al doilea rând, motivându-şi soluţia, instanţa de prim control judiciar a reţinut că orice critică privind caracterul netimbrabil al cererii poate fi ridicată numai pe calea cererii de reexaminare şi apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra.

Cu toate acestea, lipseşte din considerentele deciziei atacate analiza curţii de apel asupra criticilor autoarei căii de atac, care a supus dezbaterii dreptul primei instanţe de a reveni asupra încheierii din 13.04.2018, pe care a apreciat-o ca fiind interlocutorie, încheiere prin care respinsese excepţia netimbrării.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar nu a cercetat şi nici nu a răspuns în niciun fel susţinerilor autoarei căii de atac referitoare la calitatea procesuală activă a persoanei care poate solicita reexaminarea taxei judiciare de timbru.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte constată că motivarea instanţei de apel are caracter teoretic şi se rezumă la o suită de consideraţii factuale, însă nu cuprinde analiza argumentelor părţii care a promovat apelul.

De aceea, este corectă afirmaţia recurentei care a criticat decizia din perspectiva unei motivări inadecvate, aspect ce este de natură să semnifice lipsa cercetării propriu-zise a cauzei.

În speţă, insuficienta explicare a raţionamentului judiciar nu doar că nu permite părţilor un acces concret la jurisdicţia la care au apelat, dar nu permite, mai departe, nici verificarea legalităţii soluţiei adoptate în sistemul căilor de atac deschise de lege.

În acest context, Înalta Curte subliniază că în condiţiile şi limitele stabilite de parte prin cererea de apel, instanţa de prim control judiciar trebuia, în mod necesar, să răspundă acestora.

De aceea, lipsa motivării specifice imprimă un viciu de legalitate deciziei atacate, încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care, găsind întemeiate criticile recurentei referitoare la conţinutul şi calitatea motivării deciziei recurate, Înalta Curte va admite recursul promovat şi, în baza art. 497 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă spre o nouă judecată curţii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., prin administrator special D. şi prin administrator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 1159/18.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia civilă atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată curţii de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.