Real estate contract rescission: waiver of private territorial competence due to failure to raise it within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, la data de 11 noiembrie 2019, sub nr. x/2019/a1, reclamanta S.C. A. S.A., Galaţi - prin administrator judiciar B. Iaşi a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.R.L., Bucureşti- prin administrator judiciar D. Iaşi, E. - Sucursala Galaţi şi UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA TULUCEŞTI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: *constatarea rezoluţiunii convenţionale a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 13.11.2013 la B.N.P. "F."; *repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea/înapoierea imobilului "Unitatea de Vinificaţie Siviţa", situat în comuna Tuluceşti, sat Şiviţa, jud. Galaţi, compus din teren intravilan cu suprafaţa de 18.898 m.p. şi construcţiile edificate pe aceste teren, cu suprafaţa totală de 6.400 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x a localităţii Tuluceşti, cu nr. cadastral x pentru teren, şi nr. 392- C1 pentru construcţii, de către pârâta C. S.R.L. în patrimoniul reclamantei; *rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară x a localităţii Tuluceşti referitoare la imobilul "Unitatea de Vinificaţie Siviţa", situat în comuna Tuluceşti, sat Şiviţa, jud. Galaţi, compus din teren intravilan cu suprafaţa de 18.898 m.p. şi construcţiile edificate pe aceste teren, cu suprafaţa totală de 6.400 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x a localităţii Tuluceşti, cu nr. cadastral x pentru teren, şi nr. 392- C1 pentru construcţii, în sensul: înscrierii în calitate de proprietar a reclamantei S.C. A. S.A. Galaţi şi a radierii calităţii de proprietar a pârâtei S.C. C. S.R.L.; radierii procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. x din 14.02.2017, emis de Primăria Tuluceşti, şi a adresei nr. x din 15.02.2017, emisă de Primăria Tuluceşti şi, radierii întabulării ipotecii legale instituite asupra terenului în favoarea U.A.T. Tuluceşti pentru suma de 46.511 RON.

Pârâta C. S.R.L.- prin administratorul judiciar D. a formulat întâmpinare, prin care, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. În apărare, a invocat excepţiile: necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, în favoarea completului specializat al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2017; prescripţia dreptului material la acţiune; lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei E.- Sucursala Galaţi.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 415 din 16 decembrie 2020, a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost calificată excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă în favoarea completului specializat al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, invocată de pârâta C. S.R.L. prin administratorul judiciar D., ca fiind excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, în favoarea Tribunalului Bucureşti; s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi în favoarea Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, având ca obiect constatarea rezoluţiunii convenţionale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.11.2013 la B.N.P. F., formulată de S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., prin administrator judiciar D., E. Sucursala Galaţi şi Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Tuluceşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Primul capăt de cerere este principal, celelalte fiind accesorii şi depinzând de soluţia ce va fi pronunţată asupra petitului principal, redate, fiind, în continuare, dispoziţiile art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., întrucât competenţa teritorială este alternativă, între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei, numai dacă în actul juridic încheiat de părţi a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei, fapt care nu se regăseşte în cauză.

De asemenea, tribunalul a mai reţinut că acţiunea prin care se solicită constatarea rezoluţiunii convenţionale a unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară este o acţiune personală imobiliară şi nu una reală imobiliară, fiind aplicabile în această situaţie dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, luând în considerare preţul contractului (300.000 euro) şi dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ., a apreciat că instanţa competentă teritorial şi material să soluţioneze cauza este cea de la sediul pârâtului din capătul principal de cerere (C. SRL), respectiv, Tribunalul Bucureşti.

Tribunalul Galaţi mai reţinând şi că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 117-118 din Legea nr. 85/2014 referitoare la anularea actelor frauduloase ale reclamantei- societate aflată în procedura de insolvenţă, ci, întrucât în speţă s-a invocat nerespectarea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, atunci, competenţa materială de soluţionare a cauzei este una specializată generată de calitatea părţilor (profesionişti), dar nu a judecătorului sindic.

Cauza a fost înregistrată, iniţial, pe rolul secţiei a VII-a Civile a Tribunalului Bucureşti, la data de 18.01.2021, sub nr. x/2019/a1, ulterior, scoasă de pe rol şi înaintată către secţia a VI-a Civilă a aceluiaşi Tribunal (prin încheierea de şedinţă din 05.03.2021), unde a fost înregistrată la 05 iulie 2021, sub nr. x/2019/a1*.

2.2). Prin sentinţa civilă nr. 2154 din 16 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. SA-prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâtele E., S.C. C. S.R.L. - prin administrator judiciar D. şi Unitatea Administrativ-Teritorială Comună Tulucesti - prin Primar, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, şi Tribunalul Galaţi, şi a suspendat judecarea cauzei, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile relevante din C. proc. civ. stipulate la art. 129 alin. (1), alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 şi alin. (3), art. 130 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 131 alin. (1) şi alin. (2), precum şi cele reţinute în jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17/17 septembrie 2018, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131,art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

În speţă, a reţinut instanţa, că s-a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei funcţionale (necompetenţei materiale procesuale), apreciind partea că litigiul este de competenţa judecătorului sindic, iar nu excepţia necompetenţei teritoriale. Excepţia necompetenţei funcţionale a fost pusă în dezbaterea părţilor, unită cu fondul, şi doar asupra acestei excepţii urma instanţa să se pronunţe.

Astfel cum rezultă din sentinţa de declinare, s-a reţinut că Tribunalul Galaţi a apreciat că litigiul nu este de competenţa judecătorului sindic, aşadar, excepţia invocată prin întâmpinare era apreciată ca fiind neîntemeiată.

Având în vedere şi considerentele nr. 67-69 ale Deciziei în interesul legii nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu poate fi legal învestit prin sentinţa de declinare a competenţei nr. 415/16.12.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele legale privind condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială.

În acest sens, s-a constatat că, în cauză, competenţa teritorială este de ordine privată, fiind vorba despre o acţiune personală (contractul de vânzare - cumpărare fiind guvernat de prevederile noului C. civ.) şi ea nu putea să fie invocată decât de pârâte, prin întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, condiţii care nu sunt îndeplinite în speţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Galaţi - Litigii cu profesionişti, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată, mai întâi, că valoarea obiectului cauzei este superioară valorii limită reglementată de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. - aspect care nu a fost contestat în cauză.

Apoi, de asemenea, tot un aspect necontestat în cauză este acela că ambele instanţe care s-au declarat necompetente teritorial au reţinut natura litigiului ca fiind una de drept comun, iară nu de competenţa judecătorului sindic.

Problema care a generat prezentul conflict negativ de competenţă, este dată de momentul la care Tribunalul Galaţi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care, "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura", precum şi cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol, care stipulează că "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Astfel, una dintre caracteristicile competenţei de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situaţia în care reclamantul învesteşte cu soluţionarea unei cereri o instanţă necompetentă teritorial, iar în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.

În cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă, pârâta C. S.R.L.- prin administrator judiciar D. a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepţia necompetenţei funcţionale (necompetenţei materiale procesuale), apreciind partea că litigiul este de competenţa judecătorului sindic, iar nu excepţia necompetenţei teritoriale, cum greşit a apreciat prima instanţă de declinare, ba, mai mult, apreciind chiar că litigiul nu este de competenţa judecătorului sindic, aşadar, excepţia invocată prin întâmpinare statuându-se asupra acesteia.

Având în vedere succesiunea cronologică a actelor şi lucrărilor efectuate în dosar, Înalta Curte constată că Tribunalul Galaţi, ca primă instanţă învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, a statuat asupra acestei excepţii cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâţilor, care nu au înţeles să invoce atare excepţie de necompetenţă teritorială pe cale de întâmpinare, în termenul prescris de lege, fiind calificată din oficiu de către instanţă în acest sens.

Or, condiţiile de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială privată sunt expres prevăzute de lege (art. 130 alin. (3) C. proc. civ., citate), astfel că părţile şi instanţa trebuiau să le respecte.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că în mod corect Tribunalul Bucureşti a apreciat că prin neinvocarea necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 131 şi art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., aceasta a rămas definitiv câştigată în favoarea Tribunalului Galaţi, motiv pentru care ulterior acestui moment aceasta nu îşi mai putea declina competenţa.

În acest sens, Înalta Curte mai reţine Decizia obligatorie nr. 31/2019 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, conform căreia "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

S-a reţinut în considerentele deciziei arătate că "57. Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, trebuie menţionat că una dintre inovaţiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.)".

În continuare, s-a statuat că " 63. (…) în ceea ce priveşte necompetenţa de ordine publică, premisa raţionamentului corect este că, dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. 64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza".

Aşa fiind, în raport de cele expuse, constatând că invocarea de către Tribunalul Galaţi a excepţiei necompetenţei teritoriale private s-a făcut ulterior limitei temporale stabilite imperativ de normele de procedură menţionate anterior, Înalta Curte apreciază că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Galaţi - Litigii cu profesionişti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi - Litigii cu profesionişti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.