Renunciation of cassation appeal in credit guarantee enforcement: validity of withdrawal under Art. 463(1) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the finality of the lower appellate decision by taking act of the appellant-defendant’s renunciation of the cassation appeal, thereby leaving the second-instance ruling in force and effectively resulting in a victory for the claimant-bank. The dispute arose from a civil lawsuit where a commercial bank sought to enforce an irrevocable and unconditional guarantee provided by a national credit guarantee fund for a loan extended to a small and medium-sized enterprise, specifically claiming 80% of the remaining credit balance plus penal legal interest and litigation costs. The appellate court had previously dismissed the guarantee fund’s appeal and upheld the first-instance judgment ordering the fund to pay the guaranteed amount and associated costs; the fund subsequently filed a cassation appeal but later withdrew it citing voluntary renunciation of the appellate instance. The decisive legal basis was Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, which allows a party to renounce an appeal already exercised, confirming that the applicant’s manifest will constituted a valid act of disposition that precluded further judicial examination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 194 din C. proc. civ, art. 1530 din C. civ, art. 463 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, Art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Renunciation of cassation appeal in credit guarantee enforcement: validity of withdrawal under Art. 463(1) CPC: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 192 şi art. 194 din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 2.280, art. 2.293, art. 1.170, art. 1.266, art. 1.270 şi art. 1530 din C. civ., prevederile legii contabilităţii şi ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022
Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 04 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N. la plata garanţiei asumate pentru societatea comercială B. S.R.L. şi a dobânzii penalizatoare aferente, constatând ca motivele de respingere a cererii de plată sunt neîntemeiate, respectiv obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 394.470,62 RON, reprezentând 80% din soldul restant în sumă de 493.088,28 RON, al creditului acordat societăţii B. S.R.L. prin Contractul de credit nr. x/13.08.2013, sumă la garantarea căreia pârâtul s-a obligat în mod irevocabil şi necondiţionat, şi daune-interese, reprezentând dobânda legală penalizatoare la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale aferente sumelor indicate la punctul 1, calculată de la data de 18.07.2018, data respingerii cererii de plată, până la data achitării integrale a acesteia.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 192 şi art. 194 din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 2.280, art. 2.293, art. 1.170, art. 1.266, art. 1.270 şi art. 1530 din C. civ., prevederile legii contabilităţii şi ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile.
Prin sentinţa civilă nr. 865 din 29 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 394.470,62 RON, debit principal, a sumei de 5.560,41 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată până la data de 04.09.2018, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare în continuare până la data achitării integrale a debitului principal. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 12.619,66 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii, la 04 mai 2020, a declarat apel pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 14 septembrie 2020.
Prin apelul declarat pârâtul a solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.A.
Prin decizia civilă nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins apelul ca nefondat şi a fost obligat apelantul la plata sumei de 4.872,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La 15 martie 2021, pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N., a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
Intimata-reclamantă, a depus la 19 mai 2021 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
La 10 iunie 2021 recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de aceasta şi admiterea recursului.
La 02 iulie 2021 recurentul a depus o cerere de renunţare la judecata recursului, autentificată sub nr. x din 1 iulie 2021 de C., invocând dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 12 octombrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, recurentul-pârât formulând punct de vedere prin care a solicitat să se ia act de cererea de renunţare la judecata recursului, potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, prin înscrisul înregistrat la dosar la 02 iulie 2021, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Recurentul şi-a întemeiat cererea de renunţare la judecată pe dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit temeiului de drept invocat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Art. 22 alin. (6) C. proc. civ., prevede că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În cauză, manifestarea de voinţă a recurentului, în sensul de a renunţa la judecata recursului reprezintă un act de dispoziţie al acestuia, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale evocate.
Pentru aceste considerente, constatând că cererea de renunţare la judecata căii de atac a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă exprimată de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentului-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A.- I.F.N. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.