Res judicata defense failed in successive moral damages claims for electricity outages due to differing temporal objects

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la data de 25.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CEZ VÂNZARE S.A., Craiova, solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 Euro pentru daune aduse demnităţii, onoarei, cinstei, sănătăţii şi reputaţiei sale prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice (380 Volţi) pentru Atelierul electric proprietatea familiei reclamantului - în perioada 12.12.2016- 12.06.2017.

La data de 20.03.2020, pârâta Cez Vânzare S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca netemeinică şi nelegală, a cererii de chemare în judecată. În primul rând, în conformitate cu prevederile art. 139 C. proc. civ., s-a ridicat exceptia conexitătii, motiv pentru care, urmează ca prezenta cauză să fie conexată la dosarul nr. x/2019, înregistrat la Tribunalul Gorj.

De asemenea, pârâta a ridicat exceptia autorităţii de lucru judecat prevazută de art. 432 C. proc. civ., in conditiile in care pe rolul instantelor judecatoresti au mai existat trei litigii avand aceeasi cauza, acelasi obiect si aceleasi parti, litigii inregistrate sub nr. x/2014, nr. y/2015 si respectiv nr. 2852/95/2016 care au fost soluţionate definitiv în favoarea societăţii- pârâte.

S-a ridicat şi exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, având în vedere că acesta nu mai deţine imobilul respectiv.

La data de 27.05.2020, a fost depusă la dosar prin serviciul registratură al secţiei a II-a Civilă, răspuns la întâmpinare din partea reclamantului A., prin care a solicitat respingerea tuturor excepţiilor invocate, ca nefondate, depunând în fotocopie şi sentinţa nr. 8/15.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj.

La termenul din data de 16.06.2020, reclamantul A. a depus la dosar concluzii scrise, însoţite de fotocopia sentinţei nr. 8/15.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj. şi a deciziei nr. 807/16.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova.

Prin încheierea din data de 16.06.2020, instanţa a respins excepţia conexităţii cauzei la dosarul nr x/2019

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 118/2020 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Cez Vânzare S.A., şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Cez Vânzare S.A.

3. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 117/2021 din 24 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 118 din data de 22.10.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata- pârâtă B.; a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta CEZ VÂNZARE S.A. Craiova, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, menţinerea soluţiei instanţei de fond prin care a fost admisă excepţia autorităţii/puterii de lucru judecat.

Întemeindu-şi, în drept, calea de atac pe prevederile pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată ca nelegală, reproşând instanţei de apel că a pronunţat o soluţie cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, sens în care, a invocat, în esenţă, următoarele motive de recurs:

În mod eronat instanţa de apel a respins excepţia autorităţii si puterii de lucru judecat prevăzuta de art. 430 - 432 C. proc. civ., in condiţiile in care pe rolul instanţelor judecătoreşti au mai existat trei litigii având aceeaşi cauza, acelaşi obiect si aceleaşi parţi, litigii inregistrate sub nr. x/2014, nr. y/2015 si respectiv nr. 2852/95/2016, care au fost soluţionate definitiv in favoarea societăţii- recurente.

Astfel, instanţa de apel a ignorat prevederile art. 431 C. proc. civ., conform căruia, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeaşi calitate, in temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., în condiţiile in care aceasta cerere de chemare in judecata are acelaşi obiect, este intemeiata pe aceeaşi cauza si este intre aceleaşi parti.

Instanţa de apel in mod nelegal considera ca nu a existat autoritate si putere de lucru judecat datorita faptului ca este o perioada noua, in condiţiile in care obiectul cererii este acelaşi, respectiv, daune morale pentru întreruperea abuziva a furnizării energiei electrice către atelierul electic.

In mod nelegal instanţa de apel respige excepţia in condiţiile in care exista indentitate de parti, de cauza, precum si de obiect, intrucat prin cererile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2014, nr. y/2015 si 2852/95/2016, si prezenta cauza reclamantul a solicitat acelaşi lucru, respectiv obligarea CEZ Vanzaere S.A. la plata asa ziselor despăgubiri morale in forma continua si continuata pentru zilele de asa zisa intrerupere abuziva a furnizării energiei electrice trifazice către atelierul electric, daune aduse sanatatii, demnităţii, onorei si reputaţiei sale si a familiei sale, singurele aspecte ce diferenţiază cele patru cereri de chemare in judecata constând in cuantumul despăgubirilor, numărul de zile si perioadele pentru care s-au solicitat daunele morale.

Or, respectarea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, in ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasa odată tranşata de instanţa sa nu mai poată fi adusa inaintea judecăţii, recurenta evocând, totodată, jurisprudenţă CEDO şi CJUE.

Aşadar, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabila este de natura sa clarifice din acel moment acea problema, creând speranţa legitima ca ea nu va mai fi negata de o alta instanţa de judecată într-o procedura ulterioară.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul- reclamant A. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 23.07.2021, prin care, în primul rând, în baza prevederilor art. 487 alin. (1), coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că, susţine acesta, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar, pe fond, în cazul în care se va trece peste această excepţie a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

IV. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

V. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 august 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 18 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.

VI. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Argumente de fapt şi de drept

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabile în etapa recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse în art. 494 C. proc. civ.., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul- reclamant A., prin întâmpinare, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a deciziei atacate, recurenta- pârâtă a formulat critici ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa va respinge excepţia nulităţii recursului.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului- reclamant, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia: (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar raţiunea reglementării anterior menţionate o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorităţii de lucru judecat şi de a împiedica instanţele să dea soluţii contrare în dosare diferite.

De asemenea, potrivit art. 430 C. proc. civ. "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.".

După cum se poate observa, efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni: stricto sensu semnifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea), iar lato sensu semnifica efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Sub acest aspect, Înalta Curte notează că este necesar să se facă distincţie între efectul negativ al autorităţii de lucru judecat care are drept consecinţă respingerea acţiunii în temeiul acestei excepţii, întrucât sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii elementelor reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - calitate procesuală, cauză şi obiect.

Curtea de Apel Craiova a reţinut că nu este întrunită condiţia identităţii de obiect, arătând că pretenţia concretă dedusă judecăţii, în esenţă, aceeaşi, vizează daune morale, dar pentru perioade de timp diferite, astfel încât, obiectul este diferit.

Or, aşa fiind, analizând identitatea de obiect din dosarele menţionate anterior, prin raportare la obiectul cauzei de faţă, instanţa de apel, prin hotărârea ce face obiectul prezentului control judiciar, corect a observat că obiectul acestor dosare este diferit, întrucât, perioadele de timp pentru care se solicită daune morale diferă, astfel încât, nu se poate reproşa acesteia ignorarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.., ori încălcarea art. 430 alin. (1) C. proc. civ.., cum nefondat pretinde recurenta-pârâtă.

Legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză). Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

În fine, examinând restul criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte notează, sub acest aspect, că este necesar să se facă distincţie între autoritatea de lucru judecat care are drept consecinţă respingerea acţiunii în temeiul acestei excepţii, întrucât sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. şi puterea de lucru judecat care se referă la modalitatea în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Prin urmare, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri are obligaţia de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranşate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, situaţie în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora.

Art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În acest caz, este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Or, în speţă, corect şi legal a constatat instanţa de apel că nu poate fi admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect, şi în mod corect Curtea de Apel a apreciat că nu poate opera puterea de lucru judecat a ceea ce s-a constatat în cadrul litigiilor anterioare, referitoare la alte perioade de timp, solicitarea de daune morale în cauza de faţă fiind în mod strict rezumată la perioada 12.12.2016- 12.06.2017, şi care nu se suprapune cu perioada din celelalte dosare, mai mult, în unele dintre acestea, pricinile fiind soluţionate pe excepţie.

Faţă de argumentele anterior expuse, se constată că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea apelului, bazată pe analiza motivelor invocate în cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale incidente în cauză, neputându-se reproşa acesteia încălcarea vreunei norme legale care să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii.

Înalta Curte constată că curtea de apel a interpretat şi aplicat corect art. 430- 432 C. proc. civ., fiind legală şi temeinică hotărârea acesteia, impunându-se a fi menţinută, prin respingerea recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele prezentate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul- reclamant A..

Respinge recursul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva deciziei nr. 117/2021 din 24 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II- civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.