Road traffic accident moral damages appeal annulled for lack of valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. şi pe intervenientul forţat C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro în echivalent în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale ca urmare a accidentului rutier produs la 16 aprilie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 833 din 28 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamant şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 euro în echivalent în RON la data plăţii la cursul de schimb al BNR de la acea dată, cu titlu de daune morale

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.

Împotriva deciziei civile nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, reclamantul a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant apreciază că suma acordată de instanţa de apel pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier este nejustificat de mică în raport de urmările suferite şi arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de situaţia de fapt şi de documentele aflate la dosarul cauzei întrucât a stabilit un procent de culpă prea mare în sarcina sa.

Autorul căii de atac susţine că instanţa de apel ar fi trebuit să analizeze existenţa şi întinderea prejudiciului prin propriile simţuri şi nu să reţină concluziile intimatei-pârâte şi invocă în acest sens dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Se mai susţine că, deşi instanţa de apel a reţinut corect că daunele morale au un rol compensatoriu, fără a duce la o îmbogăţire fără justă cauză şi cu respectarea raportului rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, suma acordată este mult prea mică pentru a atinge scopul pentru care a fost acordată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată care au fost consecinţele accidentului cu privire la sănătatea şi viaţa socială a recurentului-reclamant şi se face trimitere la jurisprudenţa naţională în materie.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 26 mai 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a apreciat că recursul este admisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la modul în care instanţa de apel a motivat hotărârea recurată, Înalta Curte constată că acestea sunt formale deoarece autorul căii de atac îşi exprimă de fapt nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel. Invocarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. fără a se dezvolta critici concrete de nelegalitate nu justifică aplicarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa supremă nu va analiza criticile subsumate de recurent cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la cuantumul daunelor morale, la stabilirea procentului de culpă şi modul de interpretare a probelor de către curtea de apel, întrucât aduc în discuţie aspecte de fapt care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului, iar partea nu indică textul de lege care a fost încălcat sau aplicat greşit şi nu arată de ce nu este corect raţionamentul instanţei de apel. Mai mult decât atât, prin memoriul de recurs se reiau în mare parte susţinerile din cererea de apel, care au fost deja supuse analizei instanţei şi nu mai pot fi aduse în discuţie în prezentul stadiu procesual deoarece nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în raport de decizia recurată.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul-reclamant nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.