Procedural scope of judgment completion: expert fee disputes excluded from Art. 444 Civil Procedure Code review
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to reject the parties' request to complete the operative part of the previous judgment regarding court costs. The case involved a procedural dispute where the appellants sought to complete the final judgment to include compensation for expert fees incurred during the merits and appellate stages, arguing that the lower court’s refusal constituted an omission under procedural law. The Supreme Court held that a motion to complete a judgment under Article 444 of the Code of Civil Procedure is strictly limited to addressing omissions where the court failed to pronounce on a claim or incidental request; it does not permit parties to re-litigate the evidentiary basis for expenses or challenge the merits of a reasoned rejection of such costs. Because the appellate court had expressly reasoned its denial of the expert fee reimbursement due to lack of proof, no procedural omission occurred, and the appellants' arguments effectively constituted a dissatisfaction with the substantive outcome rather than a valid legal challenge under Articles 444, 451, or 453 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Procedural scope of judgment completion: expert fee disputes excluded from Art. 444 Civil Procedure Code review: Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă la 11 decembrie 2019, sub nr. x/2017/a2, petenţii A. şi B. au solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 343 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, în sensul completării deciziei cu privire la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de expert efectuată de petenţi, în calitate de reclamanţi, în stadiul procesual al fondului, şi solicitate în apel.
Petenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 444, art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1), art. 466 şi următoarele C. proc. civ.
Prin decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare dispozitiv.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs petenţii A. şi B., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autorii căii de atac susţin că instanţa de apel nu a arătat motivele pentru care nu au fost acordate cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de expert, aceasta reţinând numai cu privire la onorariul de avocat că este nedovedit. Recurenţii arată că aceasta reprezintă o omisiune în sensul art. 444 C. proc. civ. şi că la dosar există dovada achitării acestui onorariu. Apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b), art. 451 şi art. 453 C. proc. civ.
Recurenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 3 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Prin încheierea din 30 martie 2021, faţă de faptul că A. şi B. au formulat recurs care a fost înregistrat în dosarul nr. x/2017, acesta fiind repartizat aleatoriu completului de judecată nr. 2 al secţiei a II-a Civile şi în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (5) din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a înaintat dosarul primului complet învestit, respectiv completului nr. 2.
Prin încheierea din 29 septembrie 2021 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2020 şi s-a stabilit termen de judecată la 17 noiembrie 2021, cu citarea părţilor.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenţii susţin că au fost încălcate prevederile art. 444 raportat la art. 451 şi art. 453 C. proc. civ. întrucât din considerentele deciziei nr. 343 din 7 noiembrie 2019 rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel şi fond, în sensul că a respins această solicitare motivat de faptul că reclamanţii nu au făcut dovada acestor cheltuieli.
Conform dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., completarea hotărârii se poate cere "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale".
În mod corect curtea de apel a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 343 din 7 noiembrie 2019 întrucât nu se poate vorbi despre existenţa unei omisiuni în sensul art. 444 C. proc. civ.. Prin cererea de completare, partea nu poate aduce în discuţie aspecte legate de dovedirea cheltuielilor de judecată, acest mijloc procesual oferind părţii numai posibilitatea de a indica cererile sau capetele de cerere asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat în niciun fel, iar nu cele pe care instanţa le-a soluţionat într-un mod diferit de cel dorit de parte.
Prin cererea de recurs, autorii căii de atac nu arată de ce nu au fost respectate prevederile art. 444 raportat la art. 451 şi art. 453, ci reiterează aceleaşi aspecte legate de dovedirea cheltuielilor de judecată, exprimându-şi de fapt nemulţumirea cu privire la soluţia de respingere de către instanţă, cu ocazia soluţionării apelului, a cererii de acordare a sumelor reprezentând onorariul de expert.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate formal deoarece prin cererea de recurs nu se formulează critici care să poată fi analizate din perspectiva acestui text de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.