Insurer's appeal upheld; res judicata of penal conviction binds civil damages, case remanded.
Legislator summary
AI generatedA Romanian High Court of Cassation and Justice (civil section) allowed the insurer's appeal and quashed the appellate decision (Court of Appeal Bacău, decision no. 175 of 3 June 2020), remanding the case to that same appellate court for a new hearing. The underlying dispute was the insured's claim for material and moral damages arising from a traffic accident; after a criminal court's final conviction (which fixed damages at 10,000 RON material and 354,270 RON moral and ordered the defendant-insurer to pay), the trial court relied on that penal decision and awarded those sums, but the appellate court reduced the damages and rejected the res judicata effect of the criminal judgment regarding the extent of the prejudice. The Supreme Court found the appeal well-founded under Article 488(1)(7) CPC, holding that the appellate court had violated the res judicata authority of the final penal judgment by reassessing the quantum of damages, contrary to Article 28(1) of the Criminal Procedure Code, which makes a final conviction binding on the civil court as to the existence of the act, the perpetrator, the prejudice, and the fault; the court did not decide the merits, only the procedural error.
Legislator headnote
AI generatedart. 28 C. proc. pen, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ, art. 28 alin. (1) C. proc. pen, art. 488 pct. 7 C. proc. civ; Insurer's appeal upheld; res judicata of penal conviction binds civil damages, case remanded: 175 of 3 June 2020), remanding the case to that same appellate court for a new hearing. The underlying dispute was the insured's claim for material and moral damages arising from a traffic accident; after a criminal court's final conviction (which fixed damages at 10,000 RON material and 354,270 RON moral and ordered the defendant-insurer to pay), the trial court relied on that penal decision and awarded those sums, but the appellate court reduced the damages and rejected the res judicata effect of the criminal judgment regarding the extent of the prejudice. The Supreme Court found the appeal well-founded under Article 488(1)(7) CPC, holding that the appellate court had violated the res judicata authority of the final penal judgment by reassessing the quantum of damages, contrary to Article 28(1) of the Criminal Procedure Code, which makes a final conviction binding on the civil court as to the existence of the act, the perpetrator, the prejudice, and the fault; the court did not decide the merits, only the procedural error.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: the court found a violation of the authority of res judicata, which justified the cassation.
Procedural basis for admitting the appeal and sending the case back for retrial.
Procedural rule applied after cassation, directing the lower court to retry within the limits of the cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., obligarea pârâtei la plata sumelor de 15.000 euro, reprezentând daune materiale şi 500.000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie şi art. 2223-2226 C. civ.
La termenul de la 2 octombrie 2019 reclamanta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale şi a deciziei penale pronunţate în dosarul nr. x/2017, care a fost ataşat.
Prin sentinţa civilă nr. 878/C din 6 noiembrie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat (în privinţa efectului pozitiv al sentinţei penale nr. 599 din 22 iunie 2018 pronunţate de Judecătoria Piatra Neamţ şi deciziei penale nr. 754 din 19 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017), invocată de reclamantă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, şi 354.270 RON, cu titlu de daune morale.
Pârâta B. S.A. a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate.
Prin decizia nr. 175 din 3 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul promovat de apelanta-pârâtă B. S.A., a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă şi a stabilit că obligaţia de plată a pârâtei reprezentând daune materiale este de 9.704 RON în loc de 10.000 RON, iar aceea reprezentând daune morale este de 250.000 RON în loc de 354.270 RON. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei nr. 175 şi a respins cererea de cheltuieli formulată de intimata-reclamantă.
Împotriva deciziei nr. 175 din 3 iunie 2020, pârâta B. S.A. a declarat recurs. Prin memoriul său de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze hotărârea atacată.
Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă critică modul în care curtea de apel a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că, în mod greşit, aceasta a reţinut că hotărârea penală nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte întinderea prejudiciului şi afirmă că dispoziţiile art. 28 C. proc. pen. au fost greşit aplicate.
În opinia recurentei-pârâte, dacă în dosarul penal nu exista constituire de parte civilă a intimatei-reclamante, nu ar fi existat temei legal pentru suma de bani, reprezentând daune materiale şi morale la care a fost obligat intimatul C., inculpat în dosarul penal, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 599/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ şi menţinută de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 754/2019.
Se mai susţine că au fost încălcate şi normele de drept material deoarece, prin restrângerea nejustificată şi interpretarea eronată a textelor de lege, instanţa de apel a dat posibilitatea intimatei-reclamante să execute silit atât pe recurenta-pârâtă, cât şi pe intimatul-intervenient în temeiul aceleiaşi fapte ilicite şi pentru acelaşi prejudiciu.
Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.
La data de 12 mai 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului. Intimata a formulat punct de vedere la raport.
Prin încheierea din 15 septembrie s-a admis în principiu recursul, acordându-se termen la 3 noiembrie 2021.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:
Conform art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Recurenta a invocat incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. arătând că, prin decizia atacată au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 28 alin. (1) C. proc. pen.
Critica este fondată.
Prin decizia penală nr. 754/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în cadrul dosarului nr. x/2017 s-a statuat şi asupra laturii civile a cauzei, instanţa penală reţinând că inculpatul, intervenient forţat în prezenta cauză este obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 354.270 RON cu titlu de daune morale.
Înalta Curte reţine că, prin considerentele arătate, instanţa de apel a statuat contrar celor reţinute prin decizia penală nr. 754/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în cadrul dosarului nr. x/2017, în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile.
Instanţa de apel a reţinut că în procesul penal cererea intimatei-reclamante de constituire ca parte civilă împotriva societăţii de asigurare, fiind respinsă ca tardiv formulată, echivalează cu neconstituirea de parte civilă în procesul penal. Or, această reţinere este contrară deciziei penale mai sus arătate prin care instanţa a soluţionat şi latura civilă, intimatul intervenient fiind obligat să plătească suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 354.270 RON cu titlu de daune morale către A..
Pe de altă parte, reţinând că în speţă, instanţa penală a stabilit un nivel excesiv al daunelor morale, respectiv 354.270 RON, reducând cuantumul acestora, instanţa de apel a interpretat contrar dispoziţiile art. 28 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Din interpretarea sistematică şi per a contrario a acestor dispoziţii legale rezultă că hotărârea definitivă de condamnare, pronunţată de o instanţă penală, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o, a existenţei prejudiciului şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Având în vedere reţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de apel va rejudeca apelul cu luarea în considerare a art. 28 alin. (1) C. proc. pen. în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, astfel cum rezultă din decizia penală nr. 754/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în cadrul dosarului nr. x/2017
În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 3 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 3 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.