Jurisdictional conflict over enforcement challenge: competence lies with the court that authorized execution, not the third-party debtor's location

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. şi C. S.R.L., contestaţii la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 şi nr. 120/2016, aflate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., solicitând să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei. Contestatoarea a solicitat şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712, art. 709 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6870 din 13 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, instanţa a dispus disjungerea contestaţiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună.

S-a creat astfel dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect contestaţia la executare formulată în dosarul de executare nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D..

Prin sentinţa civilă nr. 10304 din 1 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. S.R.L. şi pe intimatele B. S.R.L. şi C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În argumentarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este stabilită prin art. 651 din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la data de 9 ianuarie 2015 şi privea pe debitoarea E. S.A.

S-a dispus executarea prin înfiinţarea popririi asupra terţului poprit A. S.R.L., care nu s-a conformat obligaţiilor legale, astfel că s-a solicitat şi s-a obţinut validarea popririi.

Întrucât executarea terţului poprit s-a realizat în cadrul aceluiaşi dosar de executare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că instanţa de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanţa de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 din C. proc. civ., în forma în vigoare la 9 ianuarie 2015, care prevedea că:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

[...] (2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Prin sentinţa civilă nr. 3284/2021 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bârlad invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele C. S.R.L. şi B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Bârlad a reţinut următoarele:

Intimata B. S.R.L. a formulat, la data de 9 ianuarie 2015, o cerere de executare silită care a fost depusă la executorul judecătoresc, solicitând punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de arendare, înregistrat sub nr. x/26.08.2013 la Primăria Găgeşti, judeţul Vaslui, modificat prin actul adiţional nr. x/17.07.2013, autentificat sub nr. x/17.07.20113 la B.N.P.A. F. şi G., împotriva debitoarei E. S.A.

În aceste împrejurări, a fost deschis pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D. dosarul de executare silită nr. x/2015, iar la data de 5 august 2015 s-a emis către contestatoarea A. S.R.L. adresa de înfiinţare a popririi asupra tuturor sumelor datorate debitoarei E. S.A., până la achitarea debitului în cuantum total de 166.890,66 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 902/2016 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, s-a validat poprirea înfiinţată de creditoarea B. S.R.L., la 5 august 2015, în dosarul de executare nr. 8/2015, asupra sumelor de bani datorate sau pe care le va datora în viitor terţul poprit A. S.R.L. debitoarei, până la concurenţa sumei de 166.890.66 RON, la care se vor adăuga penalităţile de întârziere şi cheltuielile de executare calculate până la data plăţii efective.

Ulterior, ca urmare a cererii formulate de Biroul Executorului Judecătoresc D. în cadrul aceluiaşi dosar de executare (dosarul nr. x/2015), prin încheierea din 22 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 19 ianuarie 2017, s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 902 din 18 aprilie 2016 a Judecătoriei Bârlad împotriva debitoarei A. S.R.L.

Întrucât sesizarea organului de executare s-a efectuat la data de 9 ianuarie 2015, în temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 24 şi art. 664 din C. proc. civ., cererea privind contestaţia la executare este guvernată de dispoziţiile C. proc. civ., în vigoare la data sesizării organului de executare.

Potrivit art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Totodată, Judecătoria Bârlad a avut în vedere împrejurarea că executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori, respectiv E. S.A. şi A. S.R.L.

S-a arătat că prin decizia nr. 20/2021, pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11.11.2021, s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În aceste împrejurări, Judecătoria Bârlad a apreciat că este competentă să soluţioneze contestaţia la executare instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 31 decembrie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte constată că litigiul are ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L. în dosarul de executare nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. şi C. S.R.L., contestaţie la executare prin care a solicitat să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 902/2016 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de validare a popririi, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D., pentru creditoarea B. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea E. S.A. şi cu terţul poprit A. S.R.L., având sediul în str. x, Clădirea A1, Bucureşti; s-a validat poprirea înfiinţată la cererea creditoarei B. S.R.L., de către Biroul Executorului Judecătoresc D., prin adresa emisă la data de 5 august 2015, în dosarul de executare nr. 8/2015, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de arendare nr. x/17.07.2013, înregistrat sub nr. x/26.08.2013 la Primăria Găgeşti, judeţul Vaslui, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x din 17.07.2013, autentificat sub nr. x/17.07.2013 de F. şi G., asupra sumelor de bani datorate sau pe care le va datora în viitor terţul poprit A. S.R.L. debitoarei, până la concurenţa sumei de 166.890.66 RON, la care se vor adăuga penalităţile de întârziere şi cheltuielile de executare calculate până la data plăţii efective, sumă ce va fi consemnată pe numele creditoarei la dispoziţia şi pe seama executorului judecătoresc D..

Art. 792 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.

(2) După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 787, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită".

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din analiza textului de lege anterior evocate, rezultă că instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită, conform alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi cod.

Astfel, conform prevederilor art. 666 şi art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, trebuie aplicat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În speţă, instanţa supremă reţine că prin adresa nr. x/2016, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 21 decembrie 2016, Biroul Executorului Judecătoresc D., a înaintat spre încuviinţarea executării silite titlul executoriu constând în sentinţa civilă nr. 902/2016 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, împotriva debitoarei A. S.R.L., la cererea creditoarei B. S.R.L.

Executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., se realizează prin modalitatea popririi, iar terţul poprit A. S.R.L. are sediul în str. x, Clădirea A1, Bucureşti.

Totodată, Înalta Curte constată că executarea silită demarată împotriva debitoarei A. S.R.L. (având calitatea de terţ poprit în dosarul execuţional nr. 8/2015, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.) a fost încuviinţată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 22 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 19 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în acelaşi dosar.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 902 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a devenit instanţa de executare în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti are ca obiect contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva executării silite iniţiate de Biroul Executorului Judecătoresc D., în dosarul de executare nr. 8/2015, la cererea creditoarei B. S.R.L., contestaţie la executare ce constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2022.