Appeal annulled as insufficiently stamped; €2,000,000 damages ruling stands

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 15 decembrie 2016, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. S.R.L, F. S.R.L şi G. S.R.L, solicitând obligarea pârâţilorţ la plata, în solidar, a sumei de 2.000.000 Euro, respectiv echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii reprezentând debit principal şi rata dobânzii de referinţă stabilită de B.N.R din data plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1575 din 4 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L..

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., împotriva pârâtelor E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâţilor B., C. şi D..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului B. suma de 5429,61 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului C. suma de 5429,61 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei D. suma de 5429,61 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel A. S.R.L., solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea fondului şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată; precum şi obligarea intimaţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, atât cele din fond cât şi cele din apel.

Prin decizia civilă nr. 114/2019 din 5 martie 2019 pronunţată de Curtea de Cluj, secţia a Il-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, invocând incidenţa motivelor de recurs reglementate art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat prin prisma faptului că nu a luat în considerare decizia civilă nr. 1017 din 25.09.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi, totodată, decizia atacată nu cuprinde motive pe care se întemeiază având în vedere faptul că deşi recurenta a invocat instituţia novaţiei prin schimbare de debitor, instanţa nu şi-a motivat hotărârea pronunţată, limitându-se a afirma că nu există documente justificative la dosarul cauzei, însă aceste documente au fost depuse şi sunt reprezentate de procesele-verbale de predare primire încheiate de societăţile comerciale E. S.R.L, F. S.R.L., G. S.R.L.

Totodată, apreciază că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a incidenţei dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prin motivarea faptului că "cele două litigii privesc raporturi juridice de drept complet diferite, unul de drept fiscal, iar altul de natură civilă".

Instanţa de apel, mai arată recurenta, nu a ţinut cont de decizia civilă nr. 1017 din 25 septembrie 2018, s-a pronunţat asupra unui lucru pe care reclamanta nu 1-a solicitat, respectiv cu privire la contractul de antepriză şi a încălcat regulile de procedură.

Totodată, consideră că instanţa de apel nu a motivat în drept soluţia limitându-se a face trimitere la argumentarea instanţei de fond, recurenta neavând astfel parte de o judecată echitabilă.

Pentru a beneficia de o judecată echitabilă şi pentru respectarea tuturor principiilor de drept, judecătorul are obligaţia imperativă de a administra toate probele utile, pertinente şi concludente pentru desluşirea cauzei.

Ţinând cont de faptul că instanţa de fond nu a administrat nicio probă, că instanţa de apel nu a considerat necesară administrarea vreunei probe, rezultă că nu s-a realizat o judecata echitabilă.

Precizează că solicitarea de înscriere în fals, prevăzută de art. 304 şi 305 C. proc. civ. a formulat-o prin cererea de apel, instanţa de judecată având astfel obligaţia imperativă de a face cercetări cu privire la procesele-verbale existente la dosarul cauzei.

Prin urmare, în virtutea rolului activ al judecătorului şi cu aplicabilitatea prevederilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de apel avea obligaţia de a solicita înfăţişarea originalelor proceselor-verbale contestate.

Sub un ultim aspect, în ceea ce priveşte chetuielile de judecată solicitate de către intimaţi şi încuvinţate de către instanţa de apel, solicită să se dispună cenzurarea acestora, deoarece sunt excesive şi disproporţionate faţă de complexitatea cauzei, probele administrate şi durata procesului.

Solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia tardivităţii recursului, solicitând admiterea acesteia şi, în consecinţă, respingerea recursului, ca tardiv formulat; admiterea excepţiei inadmisibilităţii motivelor de recurs referitoare la modul de apreciere asupra probelor. Pe fondul recursului, solicită, în esenţă, respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la îrtâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimaţii-pârâţi au depus punct de vedere la raport, prin care au susţinut că trebuie completată taxa judiciară de timbru; în privinţa tardivităţii au arătat că recursul este declarat în termen potrivit datelor din raport, iar cu privire la art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. au susţinut că recursul este inadmisibil întrucât priveşte aprecierea asupra probelor.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 10 noiembrie 2021.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia insuficientei timbrări a recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- FOSTĂ A. S.R.L., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părţilor unor exigenţe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigenţe care privesc printre altele şi cerinţe de formă, cum este şi cea privitoare la timbraj.

În speţă, prin rezoluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a stabilit că recurenta-reclamantă datorează, pentru soluţionarea recursului, o diferenţă de taxă judiciară de timbru de 49.054,5 RON, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-reclamantă a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Deşi legal înştiinţată, recurenta nu a depus la dosar dovada îndeplinirii integrale a obligaţiei legale privind taxa judiciară de timbru, achitând, odată cu cererea de recurs, doar suma de 400 RON, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosarul de recurs.

De asemenea, trebuie menţionat că, în speţă, din perspectiva cerinţei de formă referitoare la timbraj, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a constatat că cererea de recurs este insuficient timbrată, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada diferenţei de taxă judiciară de timbru.

Cu toate că recurentei i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia achitării unei diferenţe de taxă judiciară de timbru de 49.054,5 RON, recurenta nu a înţeles să depună la dosar dovada achitării diferenţei acesteia.

Reţinând că, în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- FOSTĂ A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- FOSTĂ A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 114/2019 din 5 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.