Inadmissibility of cassation against final order in payment order procedure due to legality of legal remedies

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 24 iulie 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. S.A. - în faliment, prin lichidator judiciar B.., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.714.095,24 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013, 1014, 1017 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 450/2019 din 12 iunie 2019 Tribunalul Buzău, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.287,06 RON, din care 3.024,75 RON debit principal şi 232,04 RON dobândă legală penalizatoare.

Prin încheierea din 8 iulie 2019, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus îndreptarea din oficiu a erorilor materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei nr. 450 din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în sensul că s-a redactat greşit "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.287,06 RON, din care 3.024,75 RON debit principal şi 232,04 RON dobândă legală penalizatoare", corect fiind "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.287,06 RON, din care 3.984,75 RON debit principal şi 302,31 RON dobânzi legale penalizatoare şi penalităţi de întârziere".

Prin cererea în anulare înregistrată la 16 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019, reclamanta-creditoare A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-debitoare C. S.R.L., anularea în tot a sentinţei civile nr. 450 din 12 iunie 2019 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 3.709.808.18 RON (3.714.095,24 RON - 4.287,06 RON achitaţi de către pârâtă în data de 10.07.2019) reprezentând debit principal aferent facturilor neachitate, dobândă legală penalizatoare şi penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa nr. 712 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de instanţă, din oficiu.

A fost respinsă cererea în anulare formulată de reclamanta creditoare A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinţei civile nr. 450 din 12 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta debitoare C. S.R.L., ca inadmisibilă.

La 19 noiembrie 2019, împotriva sentinţei nr. 450/2019 din 12 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a formulat apel reclamanta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei nr. 450 din 12 iunie 2019 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 3.709.808.18 RON (3.714.095,24 RON - 4.287,06 RON achitaţi de către pârâta în data de 10.07.2019) reprezentând debit principal aferent facturilor neachitate, dobândă legală penalizatoare şi penalităţi de întârziere.

Prin decizia nr. 103 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Ii-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii apelului, invocată din oficiu şi a constatat nul apelul formulat de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 450 din 12 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.R.L..

La 2 aprilie 2020, A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 103 din 11 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Recurenta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Se susţine, în esenţă, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât calea de atac împotriva sentinţei nr. 450/12.06.2019 este apelul, şi nu cererea în anulare.

In opinia recurentei, în condiţiile în care instanţa considera că existau aspecte care trebuie clarificate, în virtutea rolului activ şi a dispoziţiilor din C. proc. civ., avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor aceste aspecte. Or, la nici unul din cele şase termene nu s-a discutat acest aspect, şi nici partea adversă nu 1-a invocat.

Intimata C. depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu art. 483 alin. (1) şi alin. (2), art. 634 alin. (1) C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut, în esenţă, că a formulat o acţiune în pretenţii şi nu ordonanţă de plată, astfel încât recursul este admisibil; intimata a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este inadmisibil.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Obiectul pricinii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.714.095,24 RON, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1013, 1014, 1017 şi următoarele C. proc. civ., care reglementează procedura specială a ordonanţei de plată.

Potrivit art. 1024 alin. (1) C. proc. civ.:

"împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia".

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive ... orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În conformitate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta (...)."

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o ordonanţă de plată poate fi atacată numai cu o cerere în anulare, iar nu cu apel, fiind astfel inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nesusceptibile de apel.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A.- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 103 din 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A.- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 103 din 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.