Cassation appeal annulled for non-payment of stamp duty in traffic accident moral damages claim

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 de euro, în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale ca urmare a accidentului de circulaţie produs la data de 18.12.2014, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3333 din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C., în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 80.000 de RON cu titlu de daune morale şi suma de 2.289 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind obligată pârâta să plătească suma de 2.705 RON, cheltuieli de judecată către stat.

Prin decizia civilă nr. 769A/2020 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., a fost respinsă, ca neîntemeiata, cererea apelantului privind obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 769A/2020 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, indicând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul susţine, în esenţă, că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 14/2011. în vigoare la data producerii evenimentului rutier.

Precizează că a depus la dosarul cauzei practică judiciară din care reiese, fără echivoc, faptul că instanţele de judecată au acordat în situaţii similare, sume de bani, cu titlu de daune morale, mult superioare celei acordate de către instanţa de apel.

Apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale de către Tribunalul Bucureşti şi păstrată de Curtea de Apel Bucureşti constituie o limitare disproporţionată şi nejustificată a dreptului de despăgubire prin raportare la jurisprudenţa şi la criterii stabilite în practică.

Consecinţele accidentului asupra vieţii sale sunt individualizate în numeroasele înscrisuri aflate la dosarul cauzei, precum şi în declaraţia martorei audiată în cauză, însă, arată recurentul, aceste considerente nu au fost avute în vedere la cuantificarea sumei acordată cu titlu de daune morale.

Aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în prezenta cauză, starea sa de sănătate a fost grav afectată în urma accidentului rutier.

Vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale i-a adus un serios prejudiciu, prin îngreunarea posibilităţilor de deplasare şi prin restrângerea posibilităţii de a avea o viaţă normală în care să-şi poată desfăşura toate activităţile de dinaintea accidentului. Calitatea vieţii i-a fost diminuată în mod semnificativ.

Regulile în materie impun repararea integrală a prejudiciului moral reprezentat de consecinţele negative suferite în plan fizic şi moral, având în vedere importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost afectate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, or, apreciază recurentul, instanţa de apel nu s-a raportat la criteriul echităţii, şi nici la principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, consacrate pe cale jurisprudenţială în materia stabilirii daunelor morale.

Aşa fiind, în opinia recurentului, instanţa nu a analizat motivele de apel privind problema stabilirii cuantumului daunelor morale în raport de criteriile statuate pe cale jurisprudenţială, de practica judiciară, de circumstanţele particulare ale speţei, de consecinţele suportate de recurentul-reclamant în urma accidentului, încălcând prevederile art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, precum şi dispoziţiile art. 1.385 şi urm C. civ.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul casării în tot a deciziei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimata-pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, inadmisibilitatea invocării de către recurent a unor motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, niciuna dintre părţi neînţelegând să uzeze de acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 10 noiembrie 2021.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului promovat de recurentul A., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …", iar alin. (3) din acelaşi cod stipulează că "... cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părţilor unor exigenţe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigenţe care privesc printre altele şi cerinţe de formă, cum este şi cea privitoare la timbraj.

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentului A. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 4220 RON, conform dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentul a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

De asemenea, în speţă, din perspectiva cerinţei de formă referitoare la timbraj, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a constatat că cererea de recurs nu este timbrată, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Cu toate că recurentului i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 4.220 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul recurs şi, de asemenea, i s-a comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care s-a reţinut, printre altele, că cererea de recurs nu este timbrată, acesta nu a înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Astfel, Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea în privinţa achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4.220 RON.

Reţinând că, în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul recursul declarat de recurentul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 769A/2020 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.