Insolvency tax-claim challenge fails: appeal inadmissible, Court of Appeal ruling final.

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

După deliberare, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat măsura suspendării judecăţii recursului, având în vedere că, prin decizia nr. 540 din 14 septembrie 2021, Curtea Constituţională a României a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de recurenta-contestatoare I.V.A.R. S.p.A. în prezenta cauză, în sensul respingerii excepţiei, repune cauza pe rol.

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei A. S.R.L., înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 6 august 2015, sub nr. x/2015/a1, contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. a solicitat instanţei modificarea tabelului preliminar în sensul eliminării creanţei Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, iar, în subsidiar, modificarea tabelului preliminar, în sensul reducerii cuantumului creanţei înscrise pentru creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2490/2016 din 6 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei A. S.R.L., formulată de creditoarea I.V.A.R. S.p.A. şi a dispus înlăturarea din tabelul creanţelor împotriva averii debitoarei A. S.R.L. a creditoarei DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV.

Împotriva acestei soluţii, la 27 ianuarie 2017, a declarat apel creditoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 01 februarie 2017.

Prin decizia civilă nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinţei civile nr. 2490 din 06.10.2016 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele I.V.A.R. S.P.A. şi A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte contestaţia şi a dispus înscrierea creditoarei DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV în tabelul de creanţe al debitoarei A. cu sumele de: 2.645.714 RON, reprezentând TVA şi 153.611 RON, penalităţi şi dobânzi TVA.

Împotriva deciziei nr. 870A/2017 din 10 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat recurs contestatoarea I.V.A.R. S.p.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 104 alin. (2), art. 106 alin. (3), art. 111 şi art. 114 din Legea nr. 85/2014, în opinia sa fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimatele A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV nu au depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport propunându-se soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea completului de filtru din 4 octombrie 2017, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 1 noiembrie 2017, recurenta a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat instanţei de recurs să dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; declararea recursului ca admisibil, ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Separat, recurenta a depus şi motivarea pe larg a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 6 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit, în cauză, termen de judecată la 14 martie 2018, cu citarea părţilor, în vederea discutării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. şi ale art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, formulată de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A.

La termenul din 14 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. şi ale art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi a amânat pronunţarea la data de 20 martie 2018.

Prin încheierea din 20 martie 2018, pronunţată în complet de filtru în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. şi ale art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva deciziei civile nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Având în vedere că, ulterior, Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 540 din 14 septembrie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C. în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând că dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizie comunicată Înaltei Curţi la 20 octombrie 2021, prin rezoluţia din 27 octombrie 2021, s-a stabilit termen pentru data de 9 noiembrie 2021 în vederea repunerii pe rol a cauzei şi pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului în complet de filtru.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Aşadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, cât şi un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, instanţa supremă are în vedere faptul că la originea prezentului litigiu se află contestaţia formulată de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., în temeiul art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenţei.

Fiind de competenţa judecătorului sindic, acţiunea este guvernată inclusiv de dispoziţiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel" şi cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei A. S.R.L., respectiv 6 martie 2015.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … hotărârile date în apel, fără drept de recurs, . . . . . . . . . ." şi că, în baza alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Reţinând incidenţa criteriului materiei, din coroborarea dispoziţiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva deciziei civile nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva deciziei civile nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.