Insurance liability claim barred from cassation by procedural law excluding appellate review of insurance disputes

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă la data de 16 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenienta C. S.A., obligarea pârâtei la plata în favoarea intervenientei a sumei de 60.095 Euro, cu titlu de despăgubiri şi a daunelor-interese reprezentând dobânzi legale calculate asupra sumei pretinse cu titlu de despăgubiri începand din data de 27.12.2018 şi până în ziua plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1203, art. 1202, art. 1270, art. 1530, art. 2214 şi următoarele din C. civ., Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 15 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A., ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la plata către intervenienta C. S.A. a sumei de 58.676 Euro, cu titlu de despăgubiri, obligarea intimatei-pârâte la plata către intervenientă a daunelor-interese reprezentând dobânzi legale calculate asupra sumei pretinse cu titlu de despăgubiri începând din data de 27.12.2018 şi până în ziua plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 7.376,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, urmând ca onorariul avocaţial să fie solicitat pe cale separată; totodată, a solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1105/15.10.2020 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o, în sensul că, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenienta C. S.A. şi în consecinţă, a obligat pârâta B. S.A. să plătească intervenientei C. S.A. suma de 58.676 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de indemnizaţie, ca urmare a producerii riscului asigurat din data de 27.12.2018.

A obligă pârâta să plătească intervenientei dobânda legală aferentă sumei de 58.676 euro, în echivalent în RON la data plăţii, începând cu data de 26.02.2019 şi până la data plăţii efective.

De asemenea, a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 7.376,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi suma de 4.326 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.A. prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru o nouă judecată.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii, iar, printr-un alt motiv de recurs, a învederat că instanţa de apel a refuzat să ţină cont de prevederile art. 1270 C. civ. privind forţa obligatorie a contractului, deşi a reţinut că acesta conţine clauze uzuale asumate de către asigurat.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 24 iunie, respectiv, la 25 iunie 2021, iar, intimatei-interveniente, la 23 iunie 2021.

La 26 iulie 2021, intimata-reclamantă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

La 4 august 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 13 septembrie 2021 s-a fixat termen la 9 noiembrie 2021 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, care primează înaintea oricărei alte excepţii invocate în cauză, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanta a învestit Tribunalul Maramureş la 16 iulie 2019 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispoziţiile noului C. civ., ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata în favoarea pârâtei C. S.R.L. a sumei de 60.095 euro şi a dobânzii legale cu titlu de despăgubiri, invocând printre altele faptul că pretenţiile sale au luat naştere în urma producerii riscului asigurat prin Poliţa de asigurare nr. x/10.09.2019 constând în furt, şi nu pe cel privind avarierea autovehiculului.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 mai sus-menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 16 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei;

(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. ……"

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în apel, într-o cerere pronunţată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.