Finality of judicial fee reexamination decisions and prohibition of subsequent appeals under O.U.G. 80/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's decision to reject the plaintiff's motion for reexamination of the court fee. The dispute arose when the plaintiff challenged the imposition of a judicial stamp tax on a request for the recusal of a court panel, arguing that such requests were exempt under labor law provisions and specific court fee regulations. The court ruled that under Article 39 of Law No. 80/2013, decisions resolving fee reexamination requests are final and definitively closed, meaning no further appeal or legal remedy is available against the appellate court's order to deny the reexamination.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 7 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Finality of judicial fee reexamination decisions and prohibition of subsequent appeals under O.U.G. 80/2013: Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, părţile nu se pot folosi de alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 2 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru prin care a solicitat a se constata aplicabilitatea dispoziţiilor art. 270 din Codul muncii raportate la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 în ceea ce priveşte cererea sa de recuzare formulată la termenul din 30.03.2021 în prezenta cauză şi să se dispună soluţionarea cererii de recuzare fără solicitarea achitării unei taxe de timbru pusă în vedere de instanţă la termenul din 30.03.2021.
Prin încheierea de cameră de consiliu din 14 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de reexaminare taxă timbru formulată de petentul A. în soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată.
Împotriva acestei încheieri, la data de 16 mai 2021, petentul A. a formulat apel, prin care a arătat că, în mod eronat, Curtea de Apel Ploieşti a interpretat dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la art. 270 din Codul Muncii, solicitând admiterea căii de atac, în sensul admiterii cererii de reexaminare a taxei de timbru solicitate în dosarul nr. x/2019.
În urma clarificărilor solicitate de Curtea de Apel Ploieşti, petentul a precizat că înţelege să formuleze recurs ce urmează a fi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu o altă cerere de reexamiare.
Ulterior, dosarul a fost înaintat instanţei supreme, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 14 iunie 2021.
La 24 iunie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Prin rezoluţia din 6 august 2021, în cauză, s-a fixat termen de judecată la data de 9 noiembrie 2021, cu citarea părţilor.
Analizând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, se cuvine menţionat faptul că unul din principiile fundamentale ale procesului civil este legalitatea. În aplicarea acestui principiu, legiuitorul a statuat la art. 7 alin. (1) din C. proc. civ. că "procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii."
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, părţile nu se pot folosi de alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prezentul recurs are ca obiect o încheiere, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea de reexaminare taxă timbru formulată de petentul A. în soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată.
Astfel, cu privire la cererea de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora:
"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. ……..."
Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cel interesat nu are deschisă altă cale de atac.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.