Material jurisdiction for joined main claims where each individual penalty claim exceeds the jurisdictional threshold

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2020, creditoarea A. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată, prin care debitoarea B. S.R.L. să fie obligată la plata următoarelor sume, datorate la data formulării cererii:

- 20.946,61 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 118.324,93 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 18.611,28 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 24.09.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 135.226,85 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 24.09.2019;

- 17.284,90 RON (TVA inclus) cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 112.254,25 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 15.491,15 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 108.299,84 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 18.148,74 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 117.024,66 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 25.505,04 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 31.05.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 168.768,49 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 31.05.2019;

- 31.522,64 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 31.05.2019, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform art. 11.1;

- 123.763,56 euro (în RON, la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 31.05.2019;

Creditoarea A. S.A. a susţinut faptul că Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea, ţinând cont de valoarea estimativă a obiectului cererii, conform prevederilor art. 116 din C. proc. civ. şi, având în vedere prevederile art. 19.1. din contracte, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a diferendelor dintre părţi ca aparţinând numai instanţei de judecată de la sediul locatorului, coroborate cu cele ale art. 94 şi 95 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, creditoarea A. S.A. a arătat că a încheiat, în calitate de locator, cu debitoarea B. S.R.L., în calitate de locatar, următoarele contracte de închiriere spaţii comerciale:

1. contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 350 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în cadrul C. din Municipiul Alexandria, str. x, jud. Teleorman.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 30.09.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 30.09.2019 - 30.09.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.275 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

2. contractul de închiriere nr. x din data de 24.09.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 340 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în cadrul C. din Municipiul Bistriţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.10.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 04.11.2019 - 31.10.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.550 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

3. contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 400 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în cadrul C. din Municipiul Brăila, str. x, jud. Brăila.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.08.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 11.09.2019 - 30.08.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.200 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

4. contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 283 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în cadrul C. din Municipiul Galaţi, str. x, jud. Galaţi.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.08.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 18.08.2019 - 31.08.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.122,50 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA (a indicat că reprezintă o eroare materială faptul că în contract apare suma rotunjită, respectiv 2.123 euro).

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

5. contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 450 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în cadrul C. din Municipiul Piatra Neamţ, B-dul x nr. 15, jud. Neamţ.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 30.09.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 07.10.2019 - 30.09.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.250 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, potrivit art. 10.2.1 din contract, a arătat că părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

6. contractul de închiriere nr. x din data de 31.05.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 270 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în cadrul C. din Municipiul Ploieşti, B-dul x nr. 15, jud. Prahova.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.07.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 21.08.2019 - 31.07.2024, chiria de bază a fost stabilită Ia suma de 3.375 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

7. contractul de închiriere nr. x din data de 31.05.2019, având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 450 mp, în folosinţă exclusivă cu destinaţie comercială, situat în C. din Municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.07.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 14.08.2019 - 31.07.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.475 euro/lună,în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părţile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spaţiul cu destinaţie comercială, cu excepţia energiei electrice în privinţa căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 şi următoarele din C. proc. civ. şi pe prevederile contractelor de închiriere nr. x/25.07.2019, nr. y/24.09.2019, nr. z/25.07.2019, nr. w/25.07.2019, nr. t/25.07.2019, nr. s/31.05.2019 şi nr. 695/31.05.2019.

La termenul de judecată din 1 martie 2021, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 573/2021 din 15 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut următoarele:

Conform art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoria este competentă să soluţioneze orice alte cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

În cauză, pretenţiile reclamantei sunt în valoare totală de 57.883,10 RON, sumă ce provine din adunarea pretenţiilor din 8 situaţii juridice distincte, iar niciuna dintre creanţele principlale nu este în valoare mai mare de 200.000 RON, situaţie ce ar conduce la atragerea competenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.

Altfel spus, reclamanta a adunat toate creanţele sale cumpărate de la diverse persoane şi, în felul acesta, a considerat că tribunalul ar fi instanţa competentă în soluţionarea litigiului, situaţie care nu este permisă de lege.

Singura legătură a celor solicitate de reclamantă este doar aceea că pretenţiile, deşi distincte şi cu izvoare diferite, sunt toate formulate împotriva pârâtei din cauză.

Faţă de cele arătate, având în vedere că sediul pârâtei este situat pe raza Judecătoriei Satu Mare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, conform art. 107 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2671/2021 din 25 august 2021, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de creditoarea A. S.A. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată formulate de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia VI-a civilă; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Satu Mare, secţia civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării regulatorului de competenţă; s-a suspendat judecata în cauză până la soluţionarea regulatorului de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 134 din C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de creditoare, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Art. 129 din C. proc. civ. prevede că: (1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. (2) Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţainstanţelorjudecătoreşti;

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

(3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Conform art. 95 din C. proc. civ., "tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe", iar potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., "judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".

Totodată, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Aplicând aceste texte de lege la cauza dedusă judecăţii, Judecătoria Satu Mare a reţinut că prin cererea de emitere a ordonanţei de plată, formulată de creditoarea A. S.A. s-a solicitat obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata sumelor de 20.946,61 RON, 18.611,28 RON, 17.284,90 RON, 15.491,15 RON, 18.148,74 RON, 25.505,04 RON şi 31.522,64 RON, cu titlu de debite restante, precum şi a sumelor de 118.324,96 euro, 135.226,85 euro, 112.254,45 euro, 108.299,84 euro, 117.024,66 euro, 168.768,49 euro şi 123.763,56 euro, cu titlu de daune-interese.

Având în vedere că fiecare debit pretins cu titlu de daune-interese depăşeşte valoarea prag de 200.000 RON, prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., ce conferă competenţă materială de soluţionare, judecătoriilor, este esenţial a se stabili dacă aceste sume pretinse cu titlu de daune-interese reprezintă cereri principale sau cererii accesorii, fiind incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 30 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii, iar cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

Procedând la analiza capetelor de cerere referitoare la obligarea debitoarei la plata de daune-interese, instanţa a constatat că acestea reprezintă nişte clauze penale, care se activează în caz de neexecutare a obligaţiei contractuale.

Astfel, părţile au stipulat la art. 14.2.1 pct. (iii) din contractele încheiate că:

"...locatorul ... va avea dreptul ... să ceară locatarului plata tuturor sumelor datorate conform contractului până la data rezilierii, plus daunele pentru prejudiciile suferite de către locator în urma încetării contractului înainte de termen, daune care vor fi echivalente cu valoarea chiriei rămase până la expirarea primilor 5 ani de locaţiune, dar nu mai puţin de 6 (şase) chirii lunare...".

Prin această clauză penală, părţile au prevăzut anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor în cazul încetării contractului înainte de termen.

Raportat la aceste aspecte, Judecătoria Satu Mare a constatat că petitele având ca obiect obligarea debitoarei la plata sumelor prevăzute, conform clauzei penale, reprezintă capete de cerere principale, iar nu accesorii, întrucât soluţia ce se va pronunţa asupra lor nu este dependentă de soluţia ce se va pronunţa asupra niciunui alt capăt de cerere.

Din contră, aceste petite sunt independente, iar în analiza condiţiilor necesar a fi îndeplinite pentru admiterea lor, instanţa nu este obligată să aibă în vedere soluţia ce se pronunţa cu privire la celelalte petite ale acţiunii.

Cererile ce vizează plata daunelor-interese constând în valoarea prejudiciului prestabilit de părţi pentru încetarea contractului înainte de termen puteau fi formulate chiar dacă creditoarea nu solicita şi plata chiriei restante.

Totodată, s-a reţinut că daunele-interese pretinse prin cererea introductivă nu se încadrează printre cele enumerate de art. 98 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv dobânzi, penalităţi, fructe, cheltuieli sau altele asemenea.

Aşadar, instanţa a constatat că sumele pretinse la plată în valoare de 118.324,96 euro, 135.226,85 euro, 112.254,45 euro, 108.299,84 euro, 117.024,66 euro, 168.768,49 euro şi 123.763,56 euro, fiecare, reprezintă capete de cerere principale, motiv pentru care, conform art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., competenţa materială aparţine tribunalului, iar nu judecătoriei.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Judecătoria Satu Mare a constatat că, potrivit art. 19.1 din contracte, "în caz de diferend între părţi şi în lipsa unei reglementări amiabile în termen 15 zile calendaristice de la data notificării adresate de partea reclamantă, partea interesată va putea sesiza numai instanţa de judecată competentă după sediul locatorului".

Chiar dacă părţile nu stipulau o astfel de clauză şi competenţa teritorială ar fi fost determinată de sediul debitorului, în conformitate cu art. 107 din C. proc. civ., instanţa a constatat că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial, a rămas legal învestită instanţa la care reclamantul a înţeles să introducă acţiunea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 15 septembrie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă a reţinut că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât creditoarea A. S.A. a introdus cererea de emitere a unei ordonanţe de plată la 30 decembrie 2020, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri formulate de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., creditoarea solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună emiterea unei ordonanţe de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata sumelor de bani datorate, în temeiul mai multor contracte de închiriere.

Potrivit dispoziţiilor art. 1016 din C. proc. civ., "dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".

Cu privire la competenţa materială se reţine că art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. prevede că tribunalul judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

În cauza dedusă judecăţii, sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Astfel, instanţa supremă reţine că A. S.A., în calitate de creditoare, a solicitat, pe calea ordonanţei de plată, obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata mai multor sume pe care aceasta din urmă le datorează, cu titlu de debite restante, dar şi la plata sumelor de 118.324,93 euro, 135.226,85 euro, 112.254,45 euro, 108.299,84 euro, 117.024,66 euro, 168.768,49 euro şi 123.763,56 euro, cu titlu de daune-interese.

Petitele referitoare la obligarea debitoarei la plata de daune-interese reprezintă capete de cerere principale, sumele pretinse de creditoare fiind datorate în baza clauzelor penale care au fost prevăzute la art. 14.2.1 pct. (iii) din contractele încheiate între cele două părţi şi care se activează în caz de neexecutare a obligaţiei contractuale.

Prin aceste clauze penale, părţile au prevăzut anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor în cazul încetării contractelor de închiriere înainte de termen.

Soluţia ce se va pronunţa cu privire la capetele de cerere vizând obligarea debitoarei la plata de daune-interese nu este dependentă de soluţia ce se va pronunţa asupra niciunui alt capăt de cerere.

Având în vedere că fiecare debit pretins cu titlu de daune-interese depăşeşte valoarea prag de 200.000 RON, prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., ce conferă competenţă materială de soluţionare judecătoriei, Înalta Curte constată că aparţine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Una dintre caracteristicile competenţei de ordine privată o reprezintă posibilitatea derogării prin acordul părţilor de la norma care o stabileşte.

Conform art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Dat fiind că acest text de lege permite părţilor ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune, să aleagă o altă instanţă decât aceea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece procesul, rezultă că printr-o clauză atributivă de competenţă se poate deroga doar de la competenţa teritorială relativă.

Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin clauzele inserate la art. 19.1 din contractele de închiriere, părţile au prevăzut că:

"în caz de diferend între părţi şi în lipsa unei reglementări amiabile în termen de 15 zile calendaristice de la data notificării adresate de partea reclamantă, partea interesată va putea sesiza numai instanţa de judecată competentă după sediul locatorului".

Calitatea de locator o are societatea A. S.A..

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va da eficienţă clauzei atributive de competenţă convenite de părţi şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2021.