Appeal against refusal to annul medical services arbitral award declared inadmissible under pre-amendment procedural law

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în data de 23 iulie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova a solicitat obligarea Casei de Asigurări de Sănătate Dolj la plata sumei de 4.657.911,51 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate peste valoarea contractului încheiat între părţi, aferente anului 2013.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Ordinului nr. 1043/2010, Legea nr. 95/2006 şi art. 1270 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 599 din 10 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S.

Cererea a fost înregistrată la data de 19 aprilie 2017 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S., sub nr. x/2015.

Prin sentinţa arbitrală nr. 21 din 27 iulie 2017, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S., s-a respins cererea de arbitrare formulată de reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova împotriva pârâtei Casei de Asigurări de Sănătate Dolj.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 21 din 27 iulie 2017, pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S., a formulat acţiune în anulare reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale atacate iar, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 611 din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea cererii în anulare.

Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub. nr. x/2020, care, prin încheierea din 13 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

În urma repartizării aleatorii cauza a fost înregistrată la 28 ianuarie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată iar, pe fond, s-a respins acţiunea în anulare formulată de reclamant.

La 15 aprilie 2021, reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a solicitat admiterea acţiunii în anulare.

Prin motivele de recurs reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova reiterează aspectele de fond, respectiv faptul că între părţi a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti, iar pentru serviciiile medicale prestate de spital, peste valoarea contractată, s-au emis facturi în valoare de 4.657.911,51 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile nedepunând puncte de vedere.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine că decizia ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere următoarele argumente:

Recursul este formulat împotriva sentinţei civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Analiza excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii arbitrale, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Deşi prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului.", această modificare nu este aplicabilă în cauză având în vedere că a survenit ulterior formulării acţiunii arbitrale.

Într-adevăr, conform prevederilor art. 24 din C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 27 acelaşi cod "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Prin urmare, legea civilă nu retroactivează, faza judecăţii în întregul ei, fiind guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 23 iulie 2014 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei atacate nu poate fi exercitat recursul, întrucât partea nu avea deschisă această cale de atac la data înregistrării acţiunii arbitrale.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de textul de lege menţionat anterior, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte reţine că, deşi dispozitivul hotărârii atacate cuprinde menţiunea căii de atac a recursului, aceasta nu îndreptăţeşte recurenta să declare calea de atac indicată, în condiţiile în care nu este prevăzută de lege.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova împotriva sentinţei civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova împotriva sentinţei civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.