Revision denied where divergent decisions on similar pension claims lack identity of disputed issue and parties

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, revizuentul A. a solicitat anularea în tot a deciziei civile nr. 3080 din 31 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 şi admiterea cererii de revizuire.

În motivarea cererii, A. susţine că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 935 din 18 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020.

Revizuentul arată că cele două hotărâri definitive potrivnice au fost pronunţate în litigii având acelaşi obiect cu privire acordarea dreptului la pensia de serviciu şi emiterea deciziei de pesionare solicitate în baza dispoziţiilor Legii nr. 230/2015, privind pensiile militare de stat.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul a fost înregistrat la 17.07.2020, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. este aplicabilă în prezenta cauză.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.:

"Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi act normativ, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză şi părţi.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Raţiunea reglementării menţionate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar în aceeaşi pricină, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi), fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legislatorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, trebuie, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, revizuentul A. a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 3080 din 31 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 şi decizia nr. 935 din 18 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Se observă astfel că prin decizia nr. 935 din 18 mai 2021, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 3391/11.12.2020 a Tribunalului Constanţa, parte care nu figurează în dosarul în care s-a pronunţat decizia ce se cere revizuită.

Astfel, contrarietatea susţinută de revizuent constă în maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare.

Trebuie arătat că în cele două cauze se solicită actualizarea pensiei de serviciu, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanţele de judecată.

Or, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privinţa unui drept, e adevărat, similar, dar aparţinând unor reclamanţi distincţi, cu situaţia de fapt distinctă, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunţate hotărârile a fost aceeaşi, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa supremă constată că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini şi între părţi diferite, astfel încât nu se poate reţine că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Împrejurarea că instanţele de judecată pronunţă soluţii diferite în cauze cu obiect similar, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudenţă neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta, întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3080 din 31 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3080 din 31 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2021.