Insolvency proceedings: finality of appellate decisions under Law 85/2014 bars cassation

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 02 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Tulcea, sub nr. x/2020, creditoarea A. S.R.L. a solicitat ca debitoarea B. S.R.L. să fie supusă procedurii de insolvenţă în baza Legii nr. 85/2014.

Debitoarea a formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 805/02.10.2020, Tribunalul Tulcea a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, ca nefondată; a respins contestaţia formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, ca nefondată; a respins cererea debitoarei de obligare a creditoarei la consemnarea unei cauţiuni de 10% din valoarea creanţei, ca nefondată; a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de reclamanta creditoare A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea contestatoare B. S.R.L; în temeiul art. 72 alin. (6) raportat la art. 38 alin. (1) din Lg. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă în forma generală cu privire la debitoarea B. S.R.L; a desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu pe C.I.I. C..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel debitoarea, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă şi admiterea contestaţiei formulate.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 40 din 25 ianuarie 2021, a admis apelul declarat de debitoarea B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 805/02.10.2020, pronunţată de Tribunalul Tulcea, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia debitoarei B. S.R.L., a respins, ca nefondată, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de B. S.R.L. formulată de A. S.R.L. A dispus radierea menţiunilor privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de B. S.R.L.. A dispus comunicarea prezentei decizii la O.R.C. Constanţa, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.

A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 40 din 25 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 31 martie 2021.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, iar în rejudecare, respingerea apelului declarat de intimată, precum şi menţinerea sentinţei nr. 805/2020 pronunţată de către Tribunalul Tulcea.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014, care, potrivit art. 46 prevăd: " Hotărârile judecătorului sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive...orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) " hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Recursul are ca obiect decizia nr. 40 din 25 ianuarie 2021, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de reclamanta creditoare A. S.R.L. având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei, fiind astfel dedus judecăţii o cerere prevăzută de Legea nr. 85/2004.

Conform art. 43 din Legea 85/2004, Curtea de Apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol, hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 40 din 25 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la cererea intimatei S.C. B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 3570 RON cu titlu de onorariu avocaţial, dovedit prin înscrisul existent la pagina 89 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta S.C. A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 40 din 25 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurenta S.C. A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2021.