Late filing of extraordinary appeal for absolute nullity of notarized contracts barred by non-update of process address.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 22 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. x din 26 noiembrie 2012, inclusiv a clauzei nr. 3; a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 mai 2013 de BNP D.; a convenţiei privind clauza penală stipulată în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 mai 2013, autentificată sub nr. x din 28 noiembrie 2014 de BNP E.; a contractului de dare în plată autentificat sub nr. x din 28 noiembrie 2014 de BNP E.; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea (în subsidiar) a pârâtului B., la plata unor despăgubiri în valoare de 483.381,40 euro; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1020 din 21 iunie 2018, Tribunalul Constanta, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 7.000 de RON către pârâtul B. şi a sumei de 52.189,40 de RON către S.C. C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii avocaţi).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin prin administrator statutar F..

Prin decizia civilă nr. 345 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar F..

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G.. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate şi casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel a încălcat normele de procedură statuate de art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 în sensul că nu a fost citată prin administrator judiciar, iar curtea de apel a pronunţat decizia în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar F. şi nu a comunicat această decizie administratorului judiciar.

Autoarea căii de atac critică hotărârea recurată şi sub aspectul greşitei soluţionări a cererii de suspendare a judecării cauzei, întemeiate pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Susţine că au fost încălcate şi greşit aplicate prevederile art. 70 - art. 72 din Legea nr. 85/2014 şi ale art. 2015 - art. 2023 C. civ.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat a invocat excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii recursului.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât B. a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse şi a răspunsului la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul este admisibil.

Examinând cu prioritate tardivitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la excepţia netimbrării, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanţa supremă reţine că cererea de recurs a fost formulată prin administrator judiciar, recurenta fiind scutită de obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În ceea ce priveşte tardivitatea formulării cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Recursul declarat în cauză vizează o decizie pronunţată în calea de atac a apelului în cadrul unei acţiuni având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor înscrisuri. Termenul în care poate fi declarat recursul este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Teza a II-a al aceluiaşi articol prevede că actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Conform dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană".

Înalta Curte reţine că decizia atacată a fost comunicată recurentei la 6 ianuarie 2020 la domiciliul procesual ales în faza apelului la sediul profesional al avocatului H., aşa cum rezultă din dovada de înmânare aflat la dosarul de apel, semnată de persoana însărcinată prin cererea de apel cu primirea corespondenţei, iar calea extraordinară de atac a fost declarată la 23 noiembrie 2020, prin poştă, astfel cum atestă dovada aflată la dosarul de recurs, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Art. 172 C. proc. civ. statuează că în cazul schimbării locului de citare în cursul procesului, partea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, iar în cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Instanţa supremă observă că administratorul judiciar al recurentei-reclamante, G.., a fost citat în faza procesuală a apelului pentru termenul de la 26 iunie 2019. Prin înscrisul aflat la dosarul de apel, acesta a confirmat mandatul avocatului H. pentru reprezentarea S.C. A. S.R.L., fără a indica un alt domiciliu procesual.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 158, art. 172 şi art. 485 alin. (1) teza I coroborat cu art. 185 C. proc. civ. şi raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G.. împotriva deciziei civile nr. 345 din 26 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare.

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G.. împotriva deciziei civile nr. 345 din 26 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.