Employee's challenge to final labor ruling in disciplinary dismissal case inadmissible; appellate decision remains final.

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 29.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., directorul Şcolii Gimnaziale "Constantin Platon" Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 12/02.03.2018, prin care a fost sancţionată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de 05.03.2018, conform dispoziţiilor art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii, obligarea intimatului la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate ce i se cuvin contestatoarei până la reintegrarea efectivă, precum şi la obligarea pârâtului la plata daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 80 alin. (2) din Codul muncii.

Prin încheierea nr. 38/17.04.2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul aceleiaşi instanţe, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia sub nr. x/2018*.

Prin încheierea nr. 27/05.12.2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Tribunalului Neamţ, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 92/07.11.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a admis cererea de strămutare a judecării cauzei de la Tribunalul Bacău la Tribunalul Neamţ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ la data de 22.01.2019, sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 181/29.03.2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B. şi a respins acţiunea reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 627/20.09.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul.

La 20.10.2020, A. a sesizat Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat rejudecarea dosarului nr. x/2018, fără a indica hotărârea atacată şi instanţa care a pronunţat-o, în argumentarea căreia a arătat că i-a fost produsă o vătămare, deoarece fondul litigiului nu a fost judecat, iar fapta care i-a fost imputată nu există.

Prin rezoluţia din 20.10.2020, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a înaintat cererea părţii către Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, iar această instanţă a înaintat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării sale ca recurs.

La 15.01.2021, reclamanta a depus la dosar note scrise intitulate "motive de recurs", prin care a reluat solicitarea privind rejudecarea dosarului nr. x/2018

În motivare, a arătat că pricina a fost soluţionată pe baza unei excepţii şi că solicită să fie avută în vedere, în raport cu art. 492 C. proc. civ., ordonanţa de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care s-a constatat că fapta pentru care a fost acuzată, ca temei al sancţiunii sale civile, nu există.

A conchis că nu doreşte să critice curtea de apel pentru erori judiciare, iar cu titlu de exemplu a indicat dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, precizând că hotărârea dată în acest dosar a fost de casare.

La 17.02.2021 intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, neîntemeiată şi tardivă, având în vedere că solicitarea reclamantei nu este motivată legal şi că nu este inteligibilă, că nu rezultă ce temei legal este invocat, iar probele depuse de recurentă nu sunt noi.

La 03.03.2021 recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, în susţinerea căreia a expus situaţia factuală cu privire la demiterea ei din sistemul de educaţie, precum şi note scrise.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, reclamanta A. a învestit Tribunalul Bacău la data de 29.03.2018, cu o cerere privind un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâtul B. - Directorul Şcolii Gimnaziale "Constantin Platon" Bacău.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, litigiu de muncă, şi de data declanşării procesului, în temeiul art. 24 coroborat cu art. 27 C. proc. civ., se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma aplicabilă la data iniţierii acţiunii, coroborat cu art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, potrivit cărora în procesele pornite până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Tot referitor la aceste litigii, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale evocate mai sus, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 627/20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., împotriva căreia nu se poate exercita calea de atac a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 627/20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2021.