Consumer credit: Inadmissibility of cassation appeals challenging proportionality of attorney's fees under Art. 451(2) CCP

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 8 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. Arad Agenţia Bucureşti 4, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 4 din contractul de credit nr. x din 9 martie 2012 încheiat între reclamant şi pârâtă; să se dispună obligarea pârâtei la stabilirea unei limite maxime a dobânzii anuale efective care să se încadreze în limitele prevăzute de piaţa bancară, de maxim 5%; să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea creditului prin raportare la dobânda stabilită conform capătului 2 de cerere; să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive prevăzută de art. 5 referitoare la comisioane şi alte taxe; să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare raportat la noua dobânda calculată, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare raportat la eliminarea comisionului de gestionare a contului, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus în raport de eliminarea comisionului de gestiune şi obligarea pârâtei la recalcularea creditului faţă de sumele achitate de subsemnatul ce nu se regăsesc în extrasele de cont; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă şi comisioane şi excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind modificarea dobânzii variabile.

Prin sentinţa civilă nr. 5979 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din 18 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu motivarea menţionată în respectiva încheiere.

Prin sentinţa civilă nr. 3850 din 23 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea formulată de A. ca neîntemeiată.

Împotriva aceste sentinţe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 1375A din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3850 din 23 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.A., solicitând casarea în parte a deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă critică soluţia curţii de apel prin raportare la diminuarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 451 C. proc. civ.. Susţine că instanţa de apel nu a subliniat vădita disproporţie dintre valoarea onorariului de avocat şi valoarea sau complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat şi nu a ţinut cont de parcursul dosarului şi de actele redactate de apărătorul recurentei.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului raportat la dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că este de acord cu concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Înalta Curte reţine că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aceste texte de lege fiind indicate formal.

Afirmaţiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată prin care se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ. nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac deoarece, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1375A din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimatul-reclamant. Instanţa supremă reţine că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenţei acestora. Faţă de faptul că partea a depus la dosar factura fiscală, însoţită de un extras de cont, conform înscrisurilor aflate la filele x, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistenţa juridică, instanţa supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1375A din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.