Timber exploitation damages claim annulled as unexceptional for failure to identify specific legal violations in cassation

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la 26 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictioriu cu pârâţii Întreprindere Individuală B., B., Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A., S.C. C. S.R.L., D. şi Ocolul Silvic Composesoral S.R.L. Vişeu de Sus, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa, să îi oblige pe pârâţii Întreprindere Individuală B., B. şi Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A., în solidar, la plata sumei de 265.831 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin exploatarea terenului cu vegetaţie forestieră (tăierea masei lemnoase) în suprafaţă de 12,8 ha, pe care-l are în proprietate, situat în localitatea Borşa, zona Dealul Bratului sau Izvorul Ursului, precum şi a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă; să îi oblige pe pârâţii S.C. C. S.R.L., D. şi Ocolul Silvic Composesoral S.R.L. Vişeu de Sus, în solidar, la plata sumei de 416.840 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin exploatarea terenului cu vegetaţie forestieră (tăierea masei lemnoase) în suprafaţă de 12,8 ha, pe care-l are în proprietate, situat în localitatea Borşa, zona Dealul Bratului sau Izvorul Ursului, precum şi a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Regia Autonomă Ocolul Silvic Alpina Borşa a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la prevederile art. 27 alin. (1) C. proc. pen. întrucât reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2015 şi excepţia inadmisibilităţii prin raportare la prevederile Legii privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, apreciind că autorizaţiile de exploatare a masei lemnoase sunt acte administrative conform art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu lit. b) din Legea nr. 554/2004. A mai solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015

Prin încheierea de şedinţă din 27 februarie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act că pârâta Regia Autonomă Ocolul Silvic Alpina Borşa a renunţat la excepţia inadmisibilităţii întemeiată pe dispoziţiile art. 27 C. proc. pen. şi la cererea de suspendare a judecăţii şi a respins, ca fiind neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de aceeaşi pârâtă în temeiul Legii nr. 554/2004.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare de acţiune, pentru a modifica cuantumul obiectului cererii de chemare în judecată, consecutiv efectuării expertizei silvice, în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor Întreprindere Individuală B., B. şi Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A., în solidar, la plata sumei de 216.867 RON şi a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă sau, în subsidiar, la plata sumei de 165.352 RON şi a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă, precum şi obligarea pârâţilor S.C. C. S.R.L., D. şi Ocolul Silvic Composesoral S.R.L. Vişeu de Sus, în solidar, la plata sumei de 254.000 RON şi a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar, pârâtele B., Întreprindere Individuală B. şi S.C. C. S.R.L., alături de pârâtul D., au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pe considerentul că societatea nu are calitatea de subiect activ al raportului juridic litigios, în condiţiile în care nu era proprietar al fondului forestier sau al masei lemnoase la momentul când s-a procedat la exploatare, putând invoca un drept real asupra imobilului teren doar începând cu 22 mai 2017, când s-a pronunţat soluţia definitivă în dosarul nr. x/2014. La termenul de judecată de la 2 martie 2020, instanţa a unit cu fondul cauzei această excepţie.

Prin sentinţa civilă nr. 326/2020 din 16 martie 2020, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu toţi pârâţii, a obligat reclamanta să achite pârâtei Întreprindere Individuală B. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, şi a fost obligată reclamanta să achite pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva sentinţei pronunţate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator E..

Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a unit cu fondul excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţii Întreprindere Individuală B., B., S.C. C. S.R.L. şi D. prin întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 513/2020 din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative individuale reprezentate de autorizaţiile de exploatare nr. x din 13 ianuarie 2015 şi nr. y din 30 ianuarie 2015 emise de intimatul Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A. şi respectiv autorizaţiile de exploatare nr. x din 14 mai 2015 respectiv nr. z din 19 iunie 2015 emise de către intimatul Ocolul Silvic Composesoral Vişeu de Sus, invocată de intimaţii Întreprindere Individuală B., B., S.C. C. S.R.L. şi D.. A respins excepţia de nelegalitate a actelor administrative individuale reprezentate de autorizaţiile de exploatare nr. x din 13 ianuarie 2015 şi y din 30 ianuarie 2015 emise de pârâtul intimat Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A. şi autorizaţiile de exploatare nr. x din 14 mai 2015 respectiv nr. z din 19 iunie 2015 emise de către intimatul Ocolul Silvic Composesoral Vişeu de Sus, invocate de apelanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator E.. A respins apelul declarat de S.C. A. S.R.L. prin lichidator E. împotriva sentinţei civile nr. 326 din 16 martie 2020 a Tribunalului Maramureş, pe care a păstrat-o în întregime. A obligat apelanta S.C. A. S.R.L. să plătească intimatei Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A. suma de 19.105,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs S.C. A. S.R.L. prin avocat, solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu reducerea cheltuielilor de judecată din apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond fără a răspunde motivelor de apel şi fără a examina problemele supuse analizei în sensul că nu a ţinut cont de transferul dreptului de proprietate către recurentă asupra masei lemnoase şi asupra vegetaţiei forestiere prin antecontractul încheiat la 11 iunie 2009 şi a ignorat prejudiciul produs prin tăierea arborilor nemarcaţi. În mod greşit, arată recurenta, curtea de apel a considerat ca fiind legale tăierile efectuate în temeiul în baza autorizaţiilor de exploatare, fără a ţine cont de faptele ilicite comise de pârâţi. Mai solicită şi reducerea onorariului de avocat în cuantum de 19.105,27 RON la plata căruia a fost obligată în apel, arătând că este disproporţionat faţă de activitatea desfăşurată de avocat.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs formulată prin avocat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

S.C. A. S.R.L. a formulat recurs şi prin lichidatorul judiciar E., solicitând admiterea căii de atac formulate, cu reducerea cheltuielilor de judecată din apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că au fost încălcate sau greşit aplicate normele de drept material, susţinând că autorizaţiile de exploatare au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1540/2011. Mai arată că a fost ignorat dreptul de proprietate al recurentei constatat prin sentinţa nr. 2219/2014 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pârâtul Ocolul Silvic Alpina Borşa S.A. continuând cu rea-credinţă procedura de emitere a autorizaţiilor.

Se mai susţine că şi pârâtul Ocolul Silvic Composesoral Vişeu de Sus a emis cu rea-credinţă autorizaţiile de exploatare în anul 2015 întrucât prin sentinţa nr. 231 din 16 februarie 2015, Judecătoria Vişeu de Sus dispusese oprirea imediată a doborârii arborilor, inventarierea stocurilor de masă lemnoasă şi abţinerea de la emiterea altor autorizaţii de exploatare masă lemnoasă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Vişeu de Sus. Se afirmă că pârâţii emitenţi ai autorizaţiilor de exploatare au săvârşit fapte ilicite, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Se solicită şi reducerea onorariului de avocat în cuantum de 19.105,27 RON la plata căruia a fost obligată în apel, arătând că este disproporţionat faţă de activitatea desfăşurată de avocat, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs formulată prin lichidatorul judiciar E. pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin adresa depusă la dosar, lichidatorul judiciar E. a precizat că înţelege să susţină ambele recursuri formulate în cauză.

Pe baza cererilor de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursurile declarate în cauză sunt nule.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Cu privire la cererea de recurs semnată prin avocat, Înalta Curte reţine că susţinerile prin care se arată că instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond fără a răspunde motivelor de apel şi fără a examina problemele supuse analizei nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel.

Instanţa supremă reţine că, deşi invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu indică textul de lege pe care instanţa de apel l-a încălcat sau aplicat greşit, în schimb aduce în discuţie chestiuni de fapt, cum ar fi transferul dreptului de proprietate asupra masei lemnoase şi asupra vegetaţiei forestiere prin antecontractul încheiat la 11 iunie 2009, valabilitatea autorizaţiilor de exploatare şi o eventuală răspundere civilă delictuală a pârâţilor. Aceste aspecte de netemeinicie nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului ce are ca obiect examinarea deciziei atacate exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate.

Referitor la cererea de recurs semnată prin lichidator judiciar, încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1540/2011 şi ignorarea efectelor hotărârilor judecătoreşti prin care s-a statuat cu privire la dreptul de proprietate al recurentei asupra terenului în discuţie reprezintă o reluare a susţinerilor din memoriul de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin decizia atacată. Recurenta-reclamantă nu dezvoltă veritabile critici de nelegalitate raportat la considerentele enunţate de curtea de apel, ci supune atenţiei instanţei de recurs, în esenţă, aceleaşi chestiuni de netemeinicie evocate şi prin cererea de recurs formulată prin avocat, referitoare la legalitatea autorizaţiilor de exploatare şi la dreptul de proprietate asupra masei lemnoase.

Afirmaţiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, întemeiate pe dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., exprimate prin ambele cereri de recurs, nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac deoarece, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin avocat şi prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 513/2020 din 27 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin avocat şi prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 513/2020 din 27 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.