Cassation appeal against annulment of arbitral award for lack of valid grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea arbitrală formulată la 16 februarie 2018 şi înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj a Casei Naţionale de Sănătate, reclamantul Spitalul Orăşenesc Deta a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie anulate măsurile dispuse de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş prin Raportul de control nr. x/21.12.2017, valoarea totală a cererii fiind de 203.373,56 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 307 şi 309 din Legea nr. 95/2006, art. 541 C. proc. civ., art. 1 din anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2366/C/205 şi art. 23 alin. (2) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti VII/SP/09/25.07.2016, precum şi art. 23 alin. (2) din Actul Adiţional nr. VII/SP/09/05/31.03.2017.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 95 din 13.09.2018 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc Deta în contradictioriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, cu privire la măsura dispusă prin Raportul de control nr. x/21.12.2017 referitoare la recuperarea sumei echivalente cu contravaloarea serviciilor medicale pentru spitalizare continuă DRG, în sumă de 58.577,63 RON, spitalizare bolnavi cronici în sumă de 53.092,63 RON şi spitalizare de zi sau cameră de gardă în valoare de 1.889,36 RON. A fost respinsă cererea de arbitrare cu privire la măsura din Raportul de control nr. x/21.12.2017 prin care s-a dispus reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea contractului aferentă lunilor noiembrie- decembrie 2014, iunie, august, septembrie, noiembrie, decembrie 2015, iunie- decembrie 2016 şi ianuarie- octombrie 2017.

Prin cererea înregistrată la data 17.07.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, în contradictoriu cu Spitalul Orăşenesc Deta, a solicitat anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 95/13.09.2018 pronunţate de Comisia Centrala de Arbitraj în dosarul nr. x/2018, si, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii în anulare în sensul menţinerii, ca temeinice şi legale, a măsurii dispuse prin Raportul de control nr. x din 21.12.2017 referitoare la recuperarea sumei echivalente cu contravaloarea serviciilor medicale pentru spitalizare continuă DRG, în suma de 58.577,63 RON, spitalizare bolnavi cronici în suma de 53.092,63 RON şi spitalizare de zi sau camera de gardă în valoare de 1.889,36 RON.

Prin sentinţa nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-Civilă a fost respinsă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 95 din 13.09.2018 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2018, formulată de petenta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orăşenesc Deta, ca nefondată.

La 4 martie 2021, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-Civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material respectiv: art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., art. 94 lit. f) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 400/2014, art. 5 lit. f) din Contractul nr. x/2014 şi art. 5 lit. f) din Contractul nr. x/2016.

Arată recurenta că sentinţa recurată este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material, a lipsei analizării şi interpretării probatoriului administrat, fapt care echivalează cu lipsa motivării hotărârii atacate, instanţa de judecată având obligaţia de a arăta în sentinţa recurată considerentele care au format propria convingere în sensul respingerii acţiunii în anulare.

În continuarea memoriul recurenta expune în detaliu şi cronologic situaţia de fapt.

În final, arată că suma de 113.559,62 RON echivalentă cu contravaloarea serviciilor medicale pentru spitalizare continuă, spitalizare bolnavi cronici şi spitalizare de zi sau camera de gardă a fost corect reţinută, Raportul de control nr. x/21.12.2017, fiind temeinic şi legal, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

La 12 mai 2021, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 9 februarie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile nedepunând puncte de vedere.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 18 ianuarie 2022, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate.

În cauză, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs s-a arătat că sentinţa recurată este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material, a lipsei analizării şi interpretării probatoriului administrat, fapt care echivalează cu lipsa motivării hotărârii atacate.

Totodată, recurenta a expuns în detaliu şi cronologic situaţia de fapt arătând că suma de 113.559,62 RON echivalentă cu contravaloarea serviciilor medicale a fost corect reţinută, Raportul de control nr. x/21.12.2017, fiind temeinic şi legal.

Deşi a susţinut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile recurentei nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, întrucât nu este arătat modul concret în care ar fi fost încălcate normele de drept material prin decizia atacată.

Astfel, susţinerile recurentei în sensul că sentinţa recurată este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material fără a le indica nu corespunde cerinţelor legale prevăzute pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, întrucât trimiterile la facturile emise în baza raporturilor juridice dintre părţi sunt chestiuni de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei atacate.

De asemenea, invocarea neanalizării şi neinterpretării probatoriului administrat, precum şi expunerea în detaliu a situaţiei de fapt dar şi reluarea motivelor arătate în cererea de anulare a hotărârii arbitrale, astfel cum în mod întemeiat susţine intimata-reclamantă prin întâmpinare, nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei atacate şi nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., prin urmare nu pot fi analizate din perspectiva art. 483 alin. (3) din acelaşi cod.

După cum susţine şi intimata-reclamantă, prin criticile invocate în susţinerea recursului recurenta reia integral motivarea cererii în anulare fără a se raporta la dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. care a constituit temeiul acţiunii în anulare şi în raport cu care a fost pronunţată sentinţa atacată, criticile vizând în realitate fondul cauzei.

Aşadar se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, chestiuni care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.