Health insurance reimbursement arbitration: Inadmissibility of cassation appeal against annulment rejection under pre-2017 procedural intertemporality

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Medicilor Dentişti din România în anul 2013, sub nr. x/2013, S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ obligarea acesteia la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, anularea celor două facturi storno seria x nr. x din 10 martie 2011 şi nr. x din 10 martie 2011, precum şi la plata sumei de 3.502,62 RON reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010 conform facturii stornate seria x nr. x din 10 martie 2011 şi a sumei de 19.221,95 RON reprezentând contravaloarea parţială a serviciilor farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate nr. x din 10 martie 2011.

Prin hotărârea arbitrală nr. 78 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Medicilor Dentişti din România a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ în sensul obligării pârâtei la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 19.221,95 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x din 10 martie 2011 şi plata sumei de 3.502,62 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite şi compensate eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x din 10 martie 2011, urmare a verificării facturilor şi documentelor justificative însoţitoare.

Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 78 din 15 septembrie 2016. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Adminstrativ şi Fiscal sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 150 din 6 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

Împotriva acestei hotărâri, Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac apreciază că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ. deoarece au fost încălcate norme imperative din legislaţia asigurărilor sociale de sănătate, contractul cadru şi normele de aplicare ale acestuia. Arată că a încheiat cu intimata contract de furnizare medicamente cu şi fără contribuţie personală, că a decontat facturile în ordine cronologică şi a afişat pe site-ul instituţiei situaţia consumului de medicamente raportat de farmacii. Susţine că nu poate fi obligată în anul 2020 să deconteze prescripţii medicale aferente anilor precedenţi, care nu erau înregistrate în contabilitatea recurentei.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de intimata S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii arbitrale nr. 78 din 15 septembrie 2016. Acţiunea arbitrală care a fost soluţionată prin hotărârea arbitrală nr. 78 din 15 septembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul tribunalului arbitral în anul 2013.

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, modificare care este aplicabilă începând cu 24 martie 2017.

Dat fiind că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesuală civilă rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale (în speţă anul 2013).

Conform dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv înainte de 24 martie 2017) erau supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, criticată de recurentă, prin care s-a respins acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale a fost pronunţată într-un litigiu arbitral început în anul 2013, înainte de data intrării în vigoare a actului normativ modificator, astfel că această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Menţiunea din dispozitivul deciziei recurate, "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare (...)", nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, statuat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 613 alin. (4) din acelaşi cod (forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva deciziei civile nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva deciziei civile nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.