Nullity of appeal for failure to articulate grounds of illegality and improper rearguing of merits in extraordinary review

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. prin corespondent C. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 800.000 RON, cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de 0,2% începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3626 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Bucuresti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 100.000 RON, din care 2.658,23 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 97.341,77 RON reprezentând despăgubiri morale, precum şi penalităţi de 0,2% pe zi începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective. S-a luat act că părţile au solicitat cheltuieli pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 21 iunie 2017 a formulat apel A..

Prin decizia civilă nr. 984/A din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3626 din 11 octombrie 2017 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 140.000 RON cu titlu de daune morale şi 1.245,67 RON cu titlu de daune materiale ivite după pronunţarea sentinţei. A menţinut restul dispoziţiilor. A obligat intimata la plata către apelant a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de lămurire dispozitiv a deciziei civile nr. 984/A din 5 iunie 2019, formulată de A..

Împotriva deciziei civile nr. 984/A din 5 iunie 2019 a declarat recurs A., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că instanţa de apel nu a arătat cu exactitate care este suma ce va fi acordată după pronunţarea deciziei. Mai susţine că instanţa de apel nu a aplicat corect dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 în sensul că nu a ţinut cont de suferinţa îndurată de recurent, de prejudiciul de agrement suferit de acesta, de suferinţele fizice şi psihice şi nici de numărul de zile de îngrijiri medicale şi a stabilit cuantumul daunelor morale raportat numai la jurisprudenţa din 2015.

Recurentul critică soluţia curţii de apel şi cu privire la modul de stabilire a penalităţilor de întârziere, arătând că au fost încălcate prevederile art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014. Invocă şi nerespectarea dispoziţiilor art. 1381-art. 1395 C. civ., art. 2223-art. 2226 C. civ., art. 1349 şi art. 1357 C. civ. şi ale Legii nr. 136/1995 în sensul că, la stabilirea cuantumului daunelor morale, nu s-a ţinut cont de faptul că recurentul nu a fost vinovat de producerea accidentului şi nici de creşterea numărului de zile de îngrijiri medicale.

Se mai arată că, în mod greşit, instanţa a respins proba cu o nouă expertiză medico-legală, încălcând prevederile art. 22 C. proc. civ., şi a diminuat daunele materiale şi cheltuielile de judecată, deşi existau acte doveditoare la dosar.

Autorul căii de atac afirmă că instanţa de apel nu a avut în vedere practica judiciară depusă de acesta şi susţine că decizia atacată nu este motivată şi cuprinde motive străine de natura cauzei în sensul că nu au fost luate în considerare probele administrate de parte în temeiul cărora aceasta apreciază că era îndreptăţită să primească daune morale şi material într-un cuantum mai mare.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 29 septembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant susţine că decizia curţii de apel nu este motivată, din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acest text de lege fiind invocat formal.

Nu vor fi analizate nici criticile prin care se susţine că instanţa nu a respectat prevederile art. 22 C. proc. civ. în sensul că nu a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală deoarece autorul căii de atac a formulat aceleaşi critici şi în apel, atacând încheierea din 21 iunie 2017 prin care instanţa de fond a respins proba cu expertiză medico-legală, iar acestea au fost deja soluţionate prin decizia atacată. Mai mult decât atât, încuviinţarea, administrarea şi interpretarea probelor ţin de latura devolutivă a procesului, iar măsurile adoptate de instanţa de apel în acest sens nu pot face obiectul examenului de nelegalitate din recurs.

Susţinerile recurentului subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate întrucât autorul căii de atac invocă nerespectarea prevederilor art. 1381-art. 1395 C. civ., art. 2223-art. 2226 C. civ., art. 1349 şi art. 1357 C. civ., ale Legii nr. 136/1995 şi ale art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, dar nu arată în ce sens aceste texte de lege au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

Aspectele invocate de către recurent, respectiv prejudiciul de agrement provocat acestuia, suferinţele fizice şi psihice, numărul de zile de îngrijiri medicale, readuc în discuţie situaţia de fapt şi tind la o nouă analiză asupra probatoriului, deoarece autorul căii de atac este nemulţumit de cuantumul sumelor ce i-au fost acordate cu titlu de despăgubiri morale şi materiale. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 984/A din 5 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 984/A din 5 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.