Inadmissibility of appeal against dismissal of arbitration annulment action under pre-2017 procedural law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal declared by the appellant health insurance house against the civil judgment of the Bucharest Court of Appeal, leaving the lower court's dismissal of the action for annulment of an arbitral award in force. The dispute concerned a challenge to an arbitral award which had ordered the health insurance house to accept invoices and pay a specified amount for pharmaceuticals released under compensated or free regimes between November 2010 and January 2011, with the initial arbitration request filed on 25 November 2013. The Supreme Court held that under the law in force at the time the process began (prior to 24 March 2017), only appellate judgments admitting an action for annulment of an arbitral award were susceptible to appeal, whereas judgments dismissing such actions were definitive and not subject to further recourse under Art. 613(4) of the Code of Civil Procedure in its prior version; the erroneous mention of an appeal remedy in the lower court's operative part was deemed a violation of the principle of legality of remedies under Art. 457(1) of the Code of Civil Procedure and could not validate the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 608 lit. h) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 27 C. proc. civ, art. 613 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against dismissal of arbitration annulment action under pre-2017 procedural law: The dispute concerned a challenge to an arbitral award which had ordered the health insurance house to accept invoices and pay a specified amount for pharmaceuticals released under compensated or free regimes between November 2010 and January 2011, with the initial arbitration request filed on 25 November 2013. The Supreme Court held that under the law in force at the time the process began (prior to 24 March 2017), only appellate judgments admitting an action for annulment of an arbitral award were susceptible to appeal, whereas judgments dismissing such actions were definitive and not subject to further recourse under Art. 613(4) of the Code of Civil Procedure in its prior version; the erroneous mention of an appeal remedy in the lower court's operative part was deemed a violation of the principle of legality of remedies under Art. 457(1) of the Code of Civil Procedure and could not validate the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as inadmissible via the filter panel.
Main ground for the verdict, establishing that judgments dismissing arbitration annulment actions are not subject to appeal under the law applicable at the start of the proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Medicilor Dentişti din România la 25 noiembrie 2013, sub nr. x/2013, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ, obligarea acesteia la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate şi la plata sumei de 13.895,23 RON reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna noiembrie 2010 - ianuarie 2011 conform facturii stornate x nr. x din 25 februarie 2011.
Prin hotărârea arbitrală nr. 54 din 15 septembrie 2016 Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Medicilor Dentişti din România a admis cererea de arbitrare formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ în sensul obligării pârâtei la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei în valoare de RON 13.895,23 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x din 25 februarie 2011, urmare a verificării facturilor şi documentelor justificative însoţitoare.
Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 54 din 15 septembrie 2016. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Adminstrativ şi Fiscal sub nr. x/2019.
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei specializate în litigii cu profesioniştii. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2020.
Prin hotărârea civilă nr. 44/2020 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.
Împotriva acestei hotărâri, Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autoarea căii de atac apreciază că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ. deoarece au fost încălcate norme imperative din legislaţia asigurărilor sociale de sănătate, contractul cadru şi normele de aplicare ale acestuia. Arată că a încheiat cu intimata contracte succesive de furnizare medicamente cu şi fără contribuţie personală, că a decontat facturile în ordine cronologică şi a afişat pe site-ul instituţiei situaţia consumului de medicamente raportat de farmacii. Susţine că nu poate fi obligată în anul 2020 să deconteze prescripţii medicale aferente anilor precedenţi, care nu erau înregistrate în contabilitatea recurentei.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Examinând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:
Recursul vizează hotărârea civilă nr. 44/2020 din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de intimata A. S.R.L. împotriva hotărârii arbitrale nr. 54 din 15 septembrie 2016. Acţiunea arbitrală care a fost soluţionată prin hotărârea arbitrală nr. 54 din 15 septembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul tribunalului arbitral la 25 noiembrie 2013.
Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, modificare care este aplicabilă începând cu 24 martie 2017.
Dat fiind că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesuală civilă rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale (în speţă 25 noiembrie 2013).
Conform dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv înainte de 24 martie 2017) erau supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.
Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În aplicarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că hotărârea civilă nr. 44/2020 din 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, criticată de recurentă, prin care s-a respins acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale a fost pronunţată într-un litigiu arbitral început la 25 noiembrie 2013, înainte de data intrării în vigoare a actului normativ modificator, astfel că această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Menţiunea din dispozitivul hotărârii recurate, "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare (...)", nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, statuat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 613 alin. (4) din acelaşi cod (forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva hotărârii civile nr. 44/2020 din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva hotărârii civile nr. 44/2020 din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.